Dacii foloseau psihotropice
Dacii intrau în transă pentru a comunica cu Zeii
Istoria dacilor a fost întotdeauna plină de enigme nedesluşite nici până în zilele noastre. Mult timp nimeni nu a înţeles de unde-şi luau strămoşii noştri incredibila putere. Este vorba de acea putere prin care aceștia supuneau majoritatea duşmanilor. Recent, specialiştii au scos la iveală adevăruri incredibile despre civilizaţia geto-dacă. Au ajuns la concluzia că dacii foloseau frecvent diverse plante în ritualurile lor.
Iniţieri ieşite din comun
Imaginea de personaj care intră în transă nu se potriveşte mai deloc cu cea a dacului. Dacul, este considerat strămosul nobil al românului din ziua de astăzi. Şi totuşi, se pare că cei mai drepţi şi mai viteji dintre neamurile tracilor, aşa cum îi numeau anticii, utilizau diverse poţiuni din plante. Asta pentru a atinge extazul si a avea nişte forţe incredibile.
Din vechile însemnări ale lui Mircea Eliade aflăm că aceste poţiuni aveau drept scop transformarea tânărului luptător într-un personaj cu apucături animalice. „Esenţialul iniţierii militare consta în transformarea rituală a tânărului războinic în fiară. Nu era vorba numai de bravură, de forţă fizică sau de puterea de a îndura, ci de o experienţă magico-religioasă care modifica felul de a fi al tânărului războinic.
Atât timp cât războinicul era îmbrăcat în pielea animalului, el nu mai era om
Acesta trebuia să-şi transmită umanitatea printr-un acces de furie agresivă şi terifiantă. Această agresivitate îl asimila carnasierelor turbate. Atât timp cât războinicul era îmbrăcat în pielea animalului, el nu mai era om, era carnasierul însuși. Nu numai că era un războinic feroce și invicibil stăpânit de fiiror heoricus, dar nu mai avea nimic omenesc.
Pe scurt, nu se mai simţea legat de legile şi obiceiurile oamenilor. Asta nota Eliade în remarcabila sa lucrare, „De la Zalmoxis la Ghenghis Han”. Cât priveşte una dintre plantele folosite în aceste poţiuni, cu ajutorul cărora dacii ajungeau la acea furie de nedescris, nemaiputând fi opriţi de nimeni, specialiştii spun că ar fi vorba de aşa numita muscariţă, celebră în lume pentru pălăria sa incredibil de frumoasă.
Intrau în transă pentru a comunica cu zeii
Alţi specialişti afirmă ipoteza că geto-dacii care se jertfeau cu o bucurie ce nu poate fi niciodată înţeleasă, fară frică de moarte, ar fi consumat şi o combinaţie de sirop de mătrăgună cu vin. Aceasta îi pregăteau totodată pentru întâlnirea cu zeii. În acelaşi timp se crede că nu numai războinicii consumau astfel de poţiuni, ci şi preoţii. Mai precis şamanii, despre care se crede că umblau prin fum.
Ritualuri post-funerare
Din punctul de vedere al antropologului Andrei Oişteanu, care a studiat o viaţă poţiunile şi efectele acestora, de la cele folosite în practicile magice până la substanţele consumate în zilele noastre, în vechime se foloseau seminţe de cânepă zdrobite. Acestea dădeau un fel de lapte din care se preparau alimente ritualice. De la mucenici la colivă, peste care se puneau seminţe de cânepă şi seminţe de mac.
„Am descoperit că unele prăjituri cu vrăjituri sunt făcute pentru a uşura drumul sufletului după moarte. E un fel de narcotizare a celor care păzesc intrarea în lumea de dincolo. De altfel, şi ritualul cu geto-dacii care inhalau, era tot un ritual funerar. Când murea cineva, ei intrau în acest cort imediat după îngropare. E un ritual post-funerar”.
Scriitorii şi poţiunile magice
Se crede că primul consumator de marijuana ar fi fost împăratul chinez Shen Nung, în anul 2737 î.Hr. Acesta folosea marijuana pentru a se trata de gută şi reumatism. Tot în China, canabisul era folosit ca sursă de hrană în jurul anilor 6000 î.Hr. În ceea ce-i priveşte pe marii scriitori, se pare că şi aceştia aveau legături strânse cu substanţele halucinogene.
Umblă vorba că Freud ar fi fost fascinat de cocaină, pe care o consuma, dar nu folosea şi în timpul studiilor sale psihiatrice. Freud administra cocaină chiar subiecţilor săi. În tinereţe, în urma unor neuropatii pe care le-a avut, Odobescu ar fi fost sfătuit de un medic să consume morfină. Se pare că nu a mai putut să renunţe la acest medicament şi a devenit dependent.
Drogurile, evadarea intelectualilor
În ceea ce-l priveşte pe Macedonski, se crede că acesta era prieten la cataramă cu haşişul. Macedonski obișnuia să fumeze hașiș la pipă. Nici Mircea Eliade, spun gurile rele nu ar fi scăpat de nebunia drogurilor. Acesta folosea opium şi canabis pentru uşurarea meditaţiei şi profunzimea trăirilor yoghine.