Postul și sănătatea
„Noi încărcăm organismul, bazat pe dorinţe, cu mai multe alimente decât este necesar, pe care nu le poate prelucra. Prin post, se obţine un grafic de consum al resurselor interne care nu sunt alocate biologic corespunzător.
Şi anume, în primele 24 de ore de post, consumi glucide, apoi timp îndelungat, până la 2-3 săptămâni, consumi rezervele de lipide”. Avea să declare profesorul dr. Dafin Mureşanu, preşedintele Societăţii de Neurologie din România. Această declarație a făcut-o la Conferinţa din cadrul celei de a X-a ediţie a Şcolii Internaţionale de Vară de Neurologie.
Medicina alopată şi Postul
Acesta avea să continue prin a spune că: „Aproximativ 96% din consumul de energie, în post, se bazează pe lipide, deci pierzi lipidele şi doar 4% se bazează pe pierderea capitalului de proteine. Asta până când, se ajunge într-un punct critic, care nu trebuie depăşit. Acel punct critic este destul de individual, şi pentru specia umană nu trebuie să treacă de 40 de zile. Nu este intamplator…”
Acestea sunt cuvintele unui specialist din sfera medicinii alopate. Acesta nu doar evidenţiază importanţa Postului ca metodă sigură de a degreva organismul de suprasarcinile la care este supus în restul anului. Suprasarcini realizate prin ingurgitarea de alimente, adesea mult prea diversificate. Acest specialist, ne repetă un adevăr de mii de ani: organismul uman, şi nu doar cel uman, a fost creat astfel încât să poată gestiona lipsa de alimente cu mult mai mult spre beneficiul propriu, decât spre vreo pierdere.
Organismul uman este capabil să se autoguverneze singur
Pentru un timp destul de îndelungat, sau poate chiar al unei vieţi întregi, ar trebui să dăm crezare light-erieniilor, sau acelora care se hrănesc cu Prana, dintre aceştia făcând parte şi cunoscuta Jasmuheen. Organismul uman este capabil să se autoguverneze cu puţină hrană şi deloc bazată pe proteine animale. Asta pentru că, după cum a dovedit o cercetarea ştiinţifică, proteinele vegetale, odată intrate în organism, sunt transformate. Transformarea are loc ca într-un real proces alchimic, în proteine animale. Nu poate fi decât o miraculoasă proprietate a unei inteligenţe biologice, guvernată de forţe pe care încă nu le cunoaștem!
Postul, un mod natural de hrănire
Mai mult, în perioada în care organismul uman se adaptează la lipsa unor nutrienţi, sau pe care încă îi numim nutrienţi, (cercetarea viitorului foarte apropiat, va dovedi faptul că Postul ar fi trebuit să fie modul natural de a se hrăni al omului, adică un regim alimentar din care să lipsească hrana procurată din distrugerea altor fiinţe create cu trup din carne şi sânge…) este şi perioada în care acelaşi organism luptă pentru a înlătura surplusul de falşi nutrienţi care au făcut posibile o serie de boli rezultate din împiedicarea proceselor metabolice naturale, din pricina proteinelor animale.
În perioada în care ţinem post, vedem cum o serie de simptome aparţinând celor mai diverse afecţiuni, de obicei cronice, se reduc din manifestare. Reducerea se face până la dispariţie, mai ales dacă, hrana de Post are ca dominantă viul, sau alimentaţia nepreparată termic.
Postul si credinţa
„Numai carne cu viaţa ei, adică sângele ei, să nu mâncaţi.” stă scris în Geneza 9:2-4. Multe alte specificaţii fiind făcute în Sfintele Scripturi, de mii de ani. Noi încă voim a crede că putem trăi întâmplător şi să primim ales… De ce Post? De ce ţinut cu atâta stricteţe? Nimic de provenienţă animală în alimentaţia de Post, suntem învăţaţi! Un prim răspuns, constă în reamintirea unor adevăruri precum: a nu te hrăni cu viaţa altei fiinţe, măcar atunci când te pregăteşti spiritual spre a celebra viaţa şi vindecarea de non-viaţă.
Postul nu este periculos, mii de studii dovedesc acest lucru
“Vreau să vă dau argumente ştiinţifice. Regimul hipocaloric este într-adevar o resursă terapeutică foarte bine studiată. Postul nu este înfometare, organismul are mult mai multe resurse de a gestiona problema aportului redus de calorii şi nutrienţi decât excesul.” Continuă prin a ne spune acelaşi specialist neurolog, de origine română, profesor dr. Dafin Mureşanu. Acesta merge chiar şi mai departe şi o afirmă: “Bolile ni se trag de la excesul de alimentaţie. Avem dovezi foarte clare şi studii ştiinţifice în acest sens.”
Omul, ființa spirituală din spirit creată
Pentru că, ce înseamnă, în fond, excesul de alimentaţie, după cum este numită atitudinea multora dintre semenii noştri, de a se alimenta de cel puţin trei ori pe zi şi cât mai diversificat? Este, ne spun vechile învăţături, o disperare a cărnii după carne. Acestea se întâmplă în uitarea de Dumnezeu, când Lumina sufletului abia pâlpâie. Sau a unei minţi întunecate, aservită lumescului. Percepția materială ne orbeşte fiinţa care suntem cu adevărat, spirituală şi din Spirit creată…
Din Duhul Sfânt, Spiritul Lui Dumnezeu
Declaraţia subliminală a minţii coborâtă în infernul uitării, de sine şi de Creator. Este o declaraţie de război la adresa vieţii şi a diversităţi ei. A te hrăni cu cea ce ucizi, direct sau indirect, îl pogoară pe Dumnezeu în neant şi în derizoriu. Acolo unde doar plăcerea, lipsită de orice responsabilitate de ordin spiritual, pare a valida o existenţă fără suflet.
O existenţă din care expulzarea valorilor sufletului şi a spiritului, pare să ne ofere, o existenţă lipsită de orice efort. Al unei deveniri şi ridicare în har, care ar fi presupus munca şi voinţa abţinerii de la nesăbuinţă.
Postul ca Lumină
Postul, ca Lumină în lume şi prilej de trezire spirituală, este descoperit şi redescoperit şi de către minţile luminate ale umanităţii. Spre salvarea, măcar în primă instanţă, a unor trupuri care de prea mult timp deja, se sfârşesc prematur. Se întâmplă înainte de a fi intuit măcar, ce este viaţa şi de unde începe. “Singura metodă sigură de prelungire a vieţii este înfometarea, o lozincă pe care am văzut-o scrisă la un simpozion în America”. Îşi aminteşte academicianul dr. Laurenţiu Popescu, ale cărui opinii şi concluzii medicale, vin şi ele, întru totul în asentimentul profesorului dr. Dafin Mureşanu.
Fie că mâncați, fie că beți, faceți totul pentru slava Lui Dumnezeu
“Deci, fie că mâncaţi, fie că beţi, fie că faceţi altceva, să faceţi totul pentru slava Lui Dumnezeu”. Ni se spune, pe de altă parte, în 1 Corinteni 10:31. Şi vom gândi, desigur, în acest context, ce este hrana fizică, pentru omul nu doar fizic? Un prilej încă, şi doar atât, de a sătura pretinse nevoi sufleteşti şi ale unui mental pe care l-am convins din fragedă pruncie, că el este Eu şi că Eu vreau.
Singurul elixir al vieţii este viaţa
Postul alimentar, este parte esenţială a existenţei fiinţei umane. Are rolul de a reaminti acestei făpturi, omul… că viaţa este un dar şi neviaţa este un act de distrugere de sine şi de celălalt. Atunci când plăteşti, sub orice formă, cu bani, de obicei, pentru bucata de carne, pentru laptele sau ouăle din care vrei să îţi prepari hrana, aminteşte-ţi că nu ai contribuit cu nimic la existenţa fiinţei din a cărei existenţă te hrăneşti. Dimpotrivă însă, ai contribuit deplin, la crearea unor teribile dizarmonii în existenţa ce o avea înainte ca omul în general şi tu în particular, să pui pe masă ceea ce a rămas dintr-o viaţă pe care nu ai onorat-o nicicând.
Doamne, Ţie îţi mulţumesc pentru această hrană!
Dar! Dacă ai spune măcar, din tot sufletul, o rugăciune de eliberare pentru sufletul căruia ai fost de acord să i se ia trupul, visurile, viaţa, dacă ai spune apoi şi “Doamne, Ţie îţi mulţumesc pentru această hrană! Fie toate acestea pentru slava numelui Tău!” S-ar întâmpla un prim miracol. Aţi crea o sfântă legătură cu Cel de la care şi voi aveţi viaţa. O legătură de smerenie şi recunoştinţă, care apoi, ar face posibili alţi paşi, alte revelaţii, aducătoare de eliberarea personală în final. Pentru că moartea nu este viaţă, oricum am numi-o, cel mai adesea friptură.
Postul are un rol esenţial în vieţile noastre
Să ne reamintească să nu ucidem şi să nu ne mai ucidem, cu greşitele alegeri pe care le înzestrăm cu false calităţi. Calități total subiective precum bun, gustos, apetisant. Aşa vine moartea din vremuri străvechi, deghizată în plăcere şi extaz. Atunci când acestea două aparţin doar minţii şi trupului, totul este de mult aruncat în derizoriu, efemer şi prematur muritor.
Singurele plăceri şi unicul extaz al Spiritului, se află în Viaţă. În viaţa din suflet, din mental, din acţiune, din hrana fizică, pentru care nu a curs sânge şi care nu a fost pârjolită de focul tuturor distrugerilor de fiecare lucru ce a fost viu, până să treacă prin foc. Aceasta face Postul, ne aduce aminte să gândim Viaţă, să simţim Viaţă, să mâncăm Viaţă, să fim Viaţă.