Extracorporalitatea sau proiecția astrală
Acţiunea se numeşte extracorpolarizare sau decorporare. Se mai foloseşte și denumirea de dedublare sau proiecţie astrală. Aceasta reprezintă fenomenul prin care fiinţa umană se detaşează de corpul fizic. Se întâmplă numai atunci când este îndeplinită condiţia „deprivării senzoriale”. Este momentul în care corpul nu mai poate primi senzaţii prin intermediul analizorilor corporali.
Deplasarea corpului subtil
În această etapă, unii decorporaţi descoperă posibilitatea de deplasare a corpului subtil. Aceștia plutind între podea şi tavan răsucindu-se în aer, ca şi cum ar fi în apă. Totuşi, ei nu cad conform legii gravitaţiei, la fel ca şi în cazul “corpului greu”. Este cunoscut faptul că primul plan, care este cel mai apropiat ca domeniu vibraţional de cel fizic, perceptibil prin organele de simţ, este planul eteric. Pentru a ajunge la acest plan conştientul trebuie să străbată întâi un spaţiu strâmt şi întunecos. Acest spațiu este perceput ca un culoar, canal, conductă, puţ, horn, tunel, peşteră, etc.
Moartea clinică, cea mai întîlnită situație de extracorporalizare
Mulţi oameni care au trecut prin stări modificate de conştienţă au afirmat faptul că în cazuri de moarte clinică, în stare de comă, în leşin, sub anestezie, sau efectuând anumite exerciţii în cadrul unor practici spirituale, şi-au părăsit corpul trecând printr-un spaţiu îngust, întunecat. După acest spaţiu, mai urmează unul de străbătut. Acesta este de altă natură, când spiritul se decorporează, dezlegându-se de legăturile sale cu lumea materială.
Trecerea către dincolo
Există un tunel microcosmic si un tunel macrocosmic prin care are loc trecerea dincolo. Această trecere se produce în general foarte repede de aceea numai cei care sunt foarte atenţi şi perfect conştienţi de ceea ce li se petrece, pot observa, memora şi relata ulterior, fenomenul experimentat. Primul tunel este situat la nivel microscopic, nivelul aurei Pământului. Înaintea momentului decorporării, principiul conştient se centrează şi se condensează. Acest principiu este situat într-un punct, intrând în primul tunel. Este vorba de canalul central, Sushumna, situat de-a lungul coloanei vertebrale. Acest canal este străbătut pentru a ieşi din corp, în general prin creştet la nivelul fontanelei.
Sushumna, portalul spiritului
În acest tunel, Spiritul nu se percepe pe sine înveşmântat într-un corp auric. Este concentrat într-un punct, o scânteie de conştiinţă şi conştienţă. Trecerea prin Sushumna seamănă cu traversarea unui tunel lung, cu mare viteză. Dacă omul stă în acel moment în poziţie verticală, şezând pe un scaun, de exemplu, poate avea impresia că urcă pe verticală. Urcarea este percepută ca printr-un horn, un puţ întunecos sau ceva asemănător. Dacă este întins pe pat, percepe o călătorie în plan orizontal. Ieşind din Sushumna, Spiritul intră în cel de al doilea spaţiu. Acest spațiu este situat la nivelul macrocosmic al Terrei aurica. În al doilea tunel, Spiritul se percepe pe sine având un corp de lumină cu o viteză foarte mare.
Fiecare lume, are înaintea ei o altă lume
Sunt diferenţe de percepţie între cel ce părăseşte definitiv lumea materială, prin moarte, şi cei care o părăsesc pentru o perioadă de timp, prin decorporare, în lumea astrală sau eterică. Voiajul astral, la fel ca si clarvederea în lumea eterică, presupune multe modificări de mare complexitate a sistemului auric uman. Aceste modificări schimbă radical optica, modul de înţelegere al omului. Omul începe să conştientizeze, în fracţiuni de secundă mai mult decât de-a lungul unei vieţi întregi. Trecerea directă de la microcosmos la macrocosmos, este posibilă datorită faptului că fiecare lume are înaintea ei o altă lume, mai mare decât ea, în care se duce, şi în spatele ei o altă lume, mai mică, din care s-a născut.
Portalul către Locașul Luminii
Peştera macrocosmică pare uriaşă, formată din nenumărate pietre strălucitoare multicolore. Cași cum din pereţi urcă şi coboară mii de stalactite şi stalagmite gigantice. Peştera pare să fie vie şi înzestrată cu inteligenţă şi conştienţă. Omul aflat în ea simţind o iubire profundă ce emană de peste tot. Are senzaţia că spaţiul îl protejează şi îl încurajează, fară a cere nimic în schimb. Din unele vârtejuri se aud, voci plăcute şi voioase, cântece îngereşti de-o frumuseţe fară seamăn. Aceste vârtejuri emiţând culori şi parfumuri plăcute. Acestea sunt Porţile care dau spre Locaşul Luminii.
Am o verisoara din ungaria care poate face chestii d’astea. M-a vizitat odata in vis si mi-a spus sa-i transmit ceva lu mama, eu nu i-am spus ca am crezut ca a fost doar un vis si a venit si a doua seara si mi-a zis sa-i spun ca este important. Pe urma mi-a povestit ca poate accesa lumea astrala ca are ghizi care o lasa si o protejeaza in acelasi timp de entitatile vampirice de acolo.