Matematica demonstrează că Dumnezeu există
Moto: „Cel mai frumos lucru pe care îl putem experimenta este misterul. Este sursa tuturor formelor de artă şi ştiinţă adevărate.” (Albert Einstein)
Cine guvernează legile lumii în care trăim, de unde, când şi cum a apărut ea. Ce legi o guvernează, şi mai ales, cine poate fi proiectantul şi realizatorul a tot ceea ce vedem şi ştim că există. Asta, incluzându-ne şi pe noi, oamenii, în aceste magnifice şi enigmatice creaţii.
Logica bunului simţ ne spune că toate acestea nu au putut să apară din nimic. O inteligenţă, greu de imaginat pentru mintea umană, este cea care a gândit, ordonat şi creat lumea noastră pământeană. Asta cu tot ce există în ea şi universul ceresc cu miliardele lui de galaxii, stelele, planetele şi alte corpuri cosmice. Poate fi numită acestă inteligenţă Dumnezeu? În general, omul crede doar ce poate percepe prin simţurile sale, ce vede, aude, miroase, pipăie, gustă. Pe Dumnezeu însă nu L-a văzut nimeni. Există, totuşi?
Matematica, ştiinţa misterioasă
Conform cunoştinţelor noastre actuale, matematica este o ştiinţă prin intermediul căreia studiem şi exprimăm relaţiile cantitative, tipuri şi modele de structură sau de spaţiu. Prin intermediul cifrelor şi formulelor matematice, putem descrie aproape orice. De la forme geometrice la cântec şi poezie, de la om la universul stelar infinit.
Recent oamenii de ştiinţă au stabilit că tot ce ne înconjoară în mediul apropiat, plante, animale, munţi, ape, dar şi în universul ceresc, galaxii, sisteme solare şi planetare, fac parte dintr-o infinită şi misterioasă structură matematică. Chiar şi spaţiul în care trăim, şi pe care nu ştim să-l definim complet, este tot o structură matematică.
Există o simplitate şi o frumuseţe elegantă în natură
Unii specialişti susţin că matematica este un instrument inventat de om pentru a explica lumea naturală. Se pare însă că lucrurile stau puţin altfel. Max Tegmark, cosmolog şi profesor la Institutul de Tehnologie din Massachusetts, SUA, spune că „Există o simplitate şi o frumuseţe elegantă în natură care relevă modele şi forme matematice, pe care minţile noastre au fost în stare să le figureze”.
Acelaşi savant susţine că „Matematica a descoperit în lumea noastră că elemente de matematică există peste tot în jurul nostru”. Chiar oamenii fiind structuri matematice. Creierul uman fiind socotit una dintre cele mai complexe structuri din Univers. Tegmark a mai afirmat şi că va veni timpul când oamenii vor descrie chiar şi conştiinţa prin intermediul matematicii.
„Conştiinţa este, probabil, modul în care sunt simţite informaţiile când ele sunt procesate în anumite moduri, foarte complicate”, susţine savantul.
Formula matematică care demonstrează că Dumnezeu exista – În foto Kurt Godel și Albert Einstein
Doi sfinţi, un filosof şi o formulă secretă
Kurt Godel a trăit între anii 1906-1978. El a fost un matematician, logician şi filosof austriac, stabilit în SUA. Preocupările sale au ieşit din tiparele obişnuite. Datorită firii sale dinamice şi curiozităţii care îl caracterizau, a fost numit şi „Mister ce?”
Godel a fost un teist convins şi a crezut cu tărie că există o divinitate care guvernează totul. El mai credea cu tărie şi că există o altă viaţă după moarte. Susţinea că ştiinţa actuală a primit „înţelepciune”. Se înţelege prin asta, informaţii de la surse despre care nu ştim nimic.
„Dacă lumea este raţional construită şi are un sens, înseamnă că trebuie să existe şi o viaţă de apoi” spunea savantul.
În anul 1940, el a elaborat o formulă matematică extrem de complexă. Prin aceasta, confirma existenţa lui Dumnezeu. Calculele sale au fost ţinute secrete până după moartea sa.
Anselm de Canterbury
La baza afirmaţiilor sale a stat argumentul Sfântului Anselm de Canterbury. Acesta a fost teolog, filosof, arhiepiscop şi sfânt în Biserica Catolică şi Biserica Anglicană. Înaltul prelat s-a născut în cetatea Aosta din Alpii Italieni. A trăit între anii 1033-1109. El a fost întemeietorul „argumentului ontologic”. Este un sistem deductiv privitor la existenţa lui Dumnezeu, prin analiză conceptuală. Se pleacă de la ideea că Dumnezeu este o fiinţă perfectă.
Sintetizând ideile, acesta susţinea următoarele:
1. Dumnezeu este cea mai mare fiinţă care există;
2. Dacă ne-am imagina că Dumnezeu nu există, înseamnă că ar exista o altă fiinţă mai mare decăt el;
3. Aceea fiinţă ar trebui să fie mai mare decât Dumnezeu, cel care a creat totul, lucru care este imposibil;
4. În concluzie. Dumnezeu există.
Alvin Plantinga
Este posibil să ne imaginăm o fiinţă care are mărime şi perfecţiune maximă
Alvin Plantinga este un filosof analitic american. S-a născut în 1932 şi este specialist în filosofia religiei, metafizică, apologetica creştină şi epistemologie (teoria cunoaşterii ştiinţifice). În cartea sa „Natura necesităţii”, el completează argumentul sfântului Anselm. Acesta spune că: „Este posibil să ne imaginăm o fiinţă care are mărime şi perfecţiune maximă.”
Dacă are cea mai mare mărime posibilă, înseamnă că există în orice lume, indiferent unde este şi cum arată ea. Lumea în care trăim noi este una dintre lumile posibile, deci face parte din acea fiinţă cu mărime şi perfecţiune maximă. Dumnezeu, există (şi) în lumea noastră”.
Michal Kazimierz Heller
Confirmări multiple
Michal Kazimierz Heller s-a născut la 12 martie 1936 în Polonia şi este preot şi profesor de filosofie la Academia Pontificală de Teologie din Cracovia. Este membru al „Specola Vaticana”, Observatorul Vaticanului, instituţie de cercetare astronomică susţinută de Sfântul Scaun.
Înaltul prelat are însa o pasiune aparte, matematica. Lucru pentru care a primit Premiul Templeton, cea mai mare distincţie academică din lume. Această distincție, este mai mare decât Premiul Nobel. Sfinţia sa a mai făcut ceva extrem de interesant: a pus sub semnul întrebării existenţa materială a lumii noastre.
Lumea în care trăim este doar o structură energetică
Nu este singurul care a făcut acest lucru şi nu este pentru prima dată când se emite ipoteza că lumea în care trăim este doar o structură energetică. Cu ocazia primirii premiului, savantul a afirmat următoarele: „Dacă ne întrebăm despre cauza universului trebuie să întrebăm şi despre cauza legilor matematice.
Astfel ne întoarcem, în marele plan al gândirii lui Dumnezeu despre univers, la întrebarea: De ce există ceva mai degrabă decât nimic? Cu această întrebare, noi nu vorbim de o cauză la fel ca toate celelalte cauze, întrebăm despre rădăcina tuturor cauzelor posibile.
„Ştiinţa este un efort colectiv al minţii umane de a citi mintea lui Dumnezeu, de a desluşi semnele de întrebare din care noi şi lumea noastră părem făcuţi”.
Fractalii, forme misterioase
Indirect, întrebarea care este originea matematicii a fost legată, atât de filosofi cât şi de matematicieni, de existenţa lui Dumnezeu. Dacă spunem că omul a inventat matematica pentru a-şi rezolva propriile probleme, înseamnă că Dumnezeu nu există şi că lumea, cu tot ce înseamnă ea, este un accident sau o pură întâmplare.
Dar dacă afirmăm că omul a descoperit matematica după modelele din natură, înseamnă că o super-inteligenţă a inventat-o, a aplicat-o în creaţiile sale şi a transmis-o apoi şi oamenilor pentru a se folosi de ea.
O astfel de inteligenţă nemărginită nu poate fi decât Dumnezeu
Care este varianta corectă? Dacă privim în jur, vom vedea că matematica este prezentă nu în sensul rigid pe care i-l dăm noi, ci printr-o infinită varietate de forme şi culori, îmbinate într-o armonie pe care mintea omenească o percepe fără să îi cunoască originea.
În anul 1979, matematicianul evreu, Benoit B. Mandelbrot (1924-2010), născut în Franţa şi stabilit în America, a folosit pentru prima dată cuvântul „fractal”. Acesta defineşte o figură geometrică fragmentată ce poate fi divizată într-o infinitate de părţi, fiecare dintre ele fiind o copie a întregului. Mai simplu spus, fractalii sunt copiile mai mici ale unui model, incluse succesiv una în interiorul celeilalte, astfel că aceleaşi forme geometrice apar indiferent de câte ori mărim întregul.
Structura micro-cosmosului celular, este asemănătoare cu cea a macro-cosmosului
Privind lucrurile din acest unghi, putem spune că structura micro-cosmosului celular, inclusiv a corpului uman, este asemănătoare cu cea a macro-cosmosului, chiar cu cea a întregului Univers. Concret, priviţi o conopidă, fiecare bucheţel, oricât de mic, arată la fel ca întreaga legumă.
Astfel de „reproduceri”, în care totul pare matematic construit, sunt cu miile în natură: munţii, apele, norii, fulgerele, fulgii de zăpadă, cochiliile moluştelor, dar şi frunzele copacilor, firele de nisip, celulele vii şi exemplele pot continua la infinit, în natură neexistând forme simple ci doar figuri complexe care pot fi definite prin formule matematice, unele dintre ele fiind deja aplicate de om în construcţiile sale.
Matematica nu este o invenție ci o descoperire
Studiind geometria fractalilor, omul a găsit explicaţii simple pentru unele fenomene complexe folosind matematica. A inventat omul acestă ştiinţă, sau a (re)descoperit-o uitându-se la modelele din jurul său? Se pare că a doua variantă este cea adevărată. Omul este doar beneficiarul unor informaţii care demonstrează că există într-adevăr o inteligenţă supremă, căruia îi spunem Dumnezeu.
Cari Charlier a fost profesor de astronomie, director al Observatorului Lund din Suedia şi a trăit între anii 1862 şi 1934. Din 1908 până în 1922 el a lucrat la o nouă teorie a structurii Universului în care matematica, în general, şi fractalii în special, deţin rolul principal.
Propagarea informației după modelul fractal
Conform opiniilor sale, stelele distincte formează galaxii de ordinul întâi; galaxiile de ordinul întâi formează galaxiile de ordinul al doilea, metagalaxiile; totalitatea galaxiilor de ordinul al doilea formează ordinul al treilea şi lucrurile continuă aşa până la infinit, posibilitatea existenţei altor lumi fiind astfel nelimitată.
Deja imaginaţia omenească devine incapabilă să mai producă modele imaginare şi gândul ne readuce la întrebarea: atunci unde este Dumnezeu? Şi, există vreo formulă matematică în stare să demonstreze, fără echivoc, că Dumnezeu există?
Frescă reprezentându-l pe Nicolae Cusanus
La limita gândirii umane
Nicolae Cusanus, cunoscut şi ca Nikolaus von Kues sau Nicolae le Cusa, s-a născut în Germania în anul 1401 şi a murit la 11 august 1467 la Umbria, Italia. El a fost poet, filosof, teolog şi matematician. În teoriile sale, savantul l-a definit pe Dumnezeu ca fiind „o sferă al cărui centru este pretutindeni şi circumferinţa nicăieri”.
Conform ideilor sale, la fel ca în lumea fractalilor, „diferitele componente ale universului contribuie la perfecţiunea întregului, tocmai datorită propriilor lor naturi individuale”. În concepţiile cosmologice ale lui Cusanus, „nu există decât o singură lume universală”, fapt pentru care „nu putem spune că descompunerea (moartea – ş.n.n.) şi schimbările se produc numai pe Pământ”.
Nu murim, ci ne transformăm
Acestea au loc peste tot în Univers şi „nu sunt o distrugere ci doar o transformare a existenţei”. Aşadar, nu murim, şi nimic nu moare, ci ne transformăm pentru a exista în alt loc în universul infinit. Dar dacă nemurirea există, ajunge omul să îl cunoască pe Dumnezeu?
Din nou NU! Savantul a afirmat că între lumea materială şi cea spirituală există o prăpastie de netrecut. Prin intermediul matematicii, el a demonstrat că Dumnezeu, care este infinit, nu va putea fi cunoscut niciodată fizic şi contactat de om, care este un muritor, deci este ceva finit în forma vieţii pământene. O mulţime finită nu va putea atinge niciodată infinitul.
Ultima încercare
În anul 2013, ziarul „Der Spiegel” a prezentat rezultatele unor studii efectuate de doi matematicieni de renume mondial, privind existenţa lui Dumnezeu. Doctorul Christoph Benzmiiller este profesor la Universitatea Internaţională din Bruchsal şi asistent la Universitatea Saarland, Saarbriicken, Germania. Îi place sportul, este alergător de cursă lungă şi este specialist în matematică şi informatică.
Bruno Woltzenlogel Paleo este specialist la INRIA, Institutul Naţional de Cercetare în Informatică şi Automatică. Folosindu-se de un simplu calculator portabil, cei doi au demonstrat că, din punct de vedere matematic, argumentele lui Kurt Godel sunt absolut corecte. Aşadar, există „ceva” care guvernează totul, nu murim, ci doar ne transformăm pentru a trece într-o altă lume, care există şi din care face parte şi lumea noastră.
Formula lui Godel a fost confirmată
Cei doi cercetători au precizat însă că ei nu au vrut să demonstreze dacă există sau nu Dumnezeu, ci doar că raţionamentul lui Godel este adevărat, lucru pe care l-au demonstrat prin calcule exacte.
Şi iată-ne ajunşi la finalul articolului nostru având în faţă aceleaşi, fără de răspuns, întrebări: există Dumnezeu? Unde este şi cum arată El? Ajungem vreodată la El?
Articole recente
(3 voturi, media: 5,00 din 5)
Salutare, Cred ca ar trebuii sa ne punem intrebarea in felul urmator ” Este Dumnezeu?” pt ca Creatorul trebuie sa fie inafara creatiei El nu poate fi afectat de timp, materie” El este o fiinta cu o constiinta si o inteligenta incredibila, toate aceste 4 Timp, spatiu energie si materie au aparut dintr un vid? Este ceva foarte complex omul nu poate crea asa ceva doar sa se foloseasca de Aceste “lucruri”, este ceva inteligent, doar o inteligenta poate crea asa ceva, numai zic de legiile descoperite, fara nicio indoiala Este Dincolo o Viata vesnica si Un Creator si acel creator este Isus Hristos, Acest Dumnezeu sa aratat si descoperit mai clar acum 2000 de ani intrupanduse pentru a murii trupeste pt pacatele noastre si in nicio religie nu arata ca Dumnezeu se intrupeaza si sa isi salveze creatia propie si in nicio religie nu esti salvat prim credinta, Indradevar sunt confesiuni care afirma ca trebuie sa faci fapte sa “fii salvat” dar studiind atent noul testament arata clar ca prin credinta esti Salvat Ioan 6:47 “Adevarat va spun cine crede in mine are viata”
vesnica spunea Iisus Creatorul intrupat tot El ne spune ca Ioan 14:6 “Adevarat va spun Eu Sunt calea, adevarul si viata…”
Isus hristos este Creatorul, nu stiu cine o sa citeasca acest comentariu dar sa stii ca Isus te iubeste si te asteapta sa te increzi din toata inima in El si cand vei face asta o sa il vezi lucrand in viata ta!.