Maeștrii din Tibet
În urmă cu sute de ani, Occidentul era împânzit de tot felul de legende referitoare la capacităţile deosebite ale preoţilor tibetani. Despre performanţele uluitoare pe care le putea atinge corpul acestora în urma unei intense pregătiri. Performanțe constând în stări de meditaţie, numai de către aceştia cunoscute.
Despre mesagerii Lung-Gom-Pa
În zilele noastre numai constituie un secret faptul că în templele şi mănăstirile din Asia, iniţiaţii pot reuşi lucruri ce ar părea imposibil de realizat de către oamenii de rând. De-a lungul unei perioade istorice îndelungate, capacităţile paranormale ale misticilor tibetani au constituit subiectul a numeroase dezbateri ştiinţifice. Mai ales la sfârşitul secolului al XIX-lea şi începutul secolului XX. A fost o etapă în care, oamenii de ştiinţă europeni au încercat să rupă barierele culturale existente între civilizaţia Occidentului şi cea a Tibetului.
O atenţie deosebită s-a acordat unuia dintre cele mai misterioase si neînţelese fenomene. Aceste fenomene erau legate de misticii tibetani şi anume de mesagerii Lung-Gom-Pa.
Adevăr sau mit
Despre aceştia au apărut multe istorisiri legate de faptul că puteau comunica prin telepatie. Aceștia puteau și levita. Îşi puteau controla organismul supus către limite inimaginabile pentru un european. Erau aspecte viu discutate şi disputate de lumea medicilor, psihologilor și teologilor. Acestea erau performanțe, de multe ori considerate, de la bun început, exagerări. Performanțe puse pe seama unei imaginaţii prea înfierbântate a celor care pretindeau că au văzut pe viu astfel de manifestări paranormale.
Adevărate performanțe fizice și psihice
Toate aceste manifestări erau puse pe seama mesagerilor Lung-Gom-Pa. Despre aceștia, localnicii tibetani povesteau că se puteau aşeza pe un spic de grâu, fară să îl îndoaie. Se aşezau pe un ou, fară să-l strivească. Se puteau aşeza pe o grămadă de orez fără a mişca măcar un singur grăunte. Puteau călători zile şi nopţi, fară oprire, într-un ritm cel depăşea pe cel al animalelor de tracţiune.
Occidentului, care în perioada amintită punea accent pe ştiinţele exacte, astfel de manifestări i se păreau de neacceptat, de neconceput, imposibil de explicat.
Despre „Ţevile” din Tibet
În anul 2002, un grup de arheologi americani, ajunşi în zona de nord a Tibetului, în căutare de oseminte de dinozauri, au descoperit, chiar lângă izvorul râului Yangtze (Albastru), mai multe ţevi care păreau că ies din stânca muntelui Baigong. Totuşi, aceste formaţiuni ciudate nu păreau a fi făcute de mâna pământenilor.
Cu aceeaşi ocazie, în această zonă muntoasă, s-a descoperit şi existenţa a două lacuri „îndrăgostite”, despre care călugării budişti susţineau că ar fi fermecate. Unul are apă dulce, iar celălalt apă sărată.
Țevile erau confecționate din anumite materiale necunoscute
În apropierea acestor lacuri se află şi o piramidă de aproximativ 50 de metri înălţime. Prin preajmă, sunt şi o serie de peşteri, ale căror intrări au formă triunghiulară. Intrând în interiorul acestor peşteri, arheologii au observat că din mijlocul acestora ieşeau nişte tuburi care străpungeau stânca muntelui. Tuburile se îndreptau către exterior.
Părţi din acele tuburi au fost prelevate şi trimise la analizat. Rezultatele au fost de-a dreptul uluitoare. Acestea conţineau 30% oxid de fier, si o mare cantitate de dioxid de siliciu şi oxid de calciu. 8% din compoziţia acestora nu a putut fi identificată. Din acest motiv, s-a dus la concluzia că aceste ţevi nu au fost realizate de către pământeni. Țevile erau confecţionate din materiale necunoscute.
Secrete şi mistere la „hotarul cu cerul”
Luat ca un întreg, Tibetul îşi merită renumele de loc misterios. Acesta este plin de numeroase secrete, neelucidate până în prezent. Dacă oamenii de știință au reuşit să elucideze misterul norilor în formă de steag creaţi datorită condiţiilor meteo excepţionale formate deasupra Everestului (8.848 m) sau misterul zăpezii de culoare roşie, culoare datorată existenţei unei alge, ei nu au reuşit, până în prezent, să desluşească de ce a dispărut, peste noapte o civilizaţie puternică, cu o vechime de peste 700 de ani, regatul Guge.
Civilizații dispărute fără urmă
Nu s-a găsit o explicaţie plauzibilă nici pentru dispariţia misterioasei Xiangxiong. În traducere, Xiangxiong înseamnă „ţara uriaşei păsări mistice rock”. Este cea mai veche civilizaţie din centrul platoului. Tot atât de misterioase rămân si sacrificiile rituale sau scenele de vânătoare. Mai sunt și antilopele ori casele şi oamenii reprezentaţi în picturile rupestre de la Rutong.
Un mister şocant al Tibetului privind „Înmormântarea Cerului”
Înmormântarea Cerului constituie un ritual obişnuit pentru localnici, în timp ce pentru restul lumii este o practică care şochează. În zona Tibetului, înhumarea cadavrelor celor decedaţi este aproape imposibilă. Asta datorită condiţiilor de sol improprii. De aceea, de-a lungul miilor de ani, locuitorii acestor zone aride, nu au fost obligaţi de cultul lor să păstreze trupurile celor decedaţi. Budiştii cred în reîncarnare, iar învăţăturile lor ne spun că trupurile celor decedaţi trebuie să „reintre”, în natură.
Natura își face datoria
Astfel, după o procesiune solemnă, cortegiul ajunge la final, într-un loc cât mai retras. Este un loc dinainte stabilit, unde defunctul este dezbrăcat de haine. Este pus pe pământ, după care, apropiaţii vin pe rând şi îi fac zeci de incizii pe întregul corp. După aceea cadavrul este părăsit. Zeci de vulturi atraşi de mirosul sângelui, vin şi devorează corpul defunctului. Adică, „natura îşi face datoria”.
După ce păsările părăsesc locul „ospăţului”, familia celui decedat recuperează rămăşiţele trupului. Toate oasele sunt adunate si tocate mărunt. Această practică, este considerată de localnici ca fiind un act de generozitate. Cel decedat, oferă prin „jertfa sa”, mâncare rudelor care au rămas în viaţă. În perioada anilor ’60, autorităţile chineze au interzis această practică. Dar au fost nevoite să o accepte, din nou, începând cu anii ’80.
„Ţine minte: Cea mai buna relaţie este cea în care iubirea reciprocă depăşeşte nevoia fiecăruia.” ~Dalai Lama~
Am avea foarte multe lucruri de invatat de la oamenii astia care nu isi indreapta atentia absolut deloc catre latura superficiala a existentei asa cum facem noi europenii si occidentalii mai ales! Foarte bun articolul!