Craniile alungite din Paracas Peru

Paracas este deşertul de pe coasta sudică a uneia dintre ţările cele mai enigmatice din America de Sud: Peru. Acolo, în acest peisaj arid, arheologul peruan Julio Tello a făcut una dintre cele mai misterioase descoperiri, în 1928.

În timpul săpăturilor arheologice, Tello a descoperit un cimitir complex şi sofisticat sub solul dur al deşertului. În mormânt a găsit mai multe rămăşiţe, aparent umane. Acestea au ridicat controverse ce ar putea schimba pentru totdeauna modul în care ne percem originile.

Revizuirea atitudinii faţă de originea şi evoluţia omului

Rămăşiţele care s-au găsit în acele morminte au unele dintre cele mai stranii si mai mari cranii alungite, descoperite vreodată. De aici a venit și numele de ”craniile Paracas”. Arheologul peruan a adus la lumină peste 300 de asemenea cranii. Se aproximează ca au vârsta de cel puţin 3.000 de ani.

Ca şi cum forma craniilor nu ar fi suficient de misteriosă, analiza recentă a ADN-ului prelevat i-a lăsat chiar şi pe cercetători fară cuvinte. Rezultatele sunt, nu doar enigmatice ci şi incredibile şi provocatoare. Acest lucru, va obliga omenirea să-si revizuiască atitudinea faţă de originea şi evoluţia omului.

Craniile deformate – o practică religioasă străveche

În timp ce, în mai multe culturi de pe glob, deformarea craniului prin alungire este o obişnuinţă. Tehnicile folosite au fost diferite. Asta înseamnă că nici rezultatele nu au fost la fel. În America de Sud există şi acum triburi care folosesc acest procedeu. Tehnica presupune ca sugarilor să li se deformeze craniul cu scopul de a le schimba forma. Rezultă o calotă craniană alungită care seamănă cu orice, numai cu a unor oameni obişnuiţi, nu.

Procedeul presupunea aplicarea unei presiuni constante, o perioadă îndelungă de timp. Se foloseau diverse procedee, cel mai comun fiind cel cu fâşii de in înfaşurate, strâns, în jurul cutiei craniene. Acest procedeu, îl găsim în prezent, şi la unele populaţii din Africa. Cu toate acestea, chiar dacă deformarea craniană schimbă forma capului, aceasta nu îi modifică mărimea, greutatea sau volumul, trăsături caracteristice craniilor obişnuite.

Craniile alungite din Paracas Peru

Craniile sunt cu 25% mai mari și cu 60% mai grele decât un craniu obișnuit

Când ne aplecăm asupra detaliilor craniilor din Paracas, lucrurile se schimbă. Aparent nu au nimic neobişnuit. Totuşi acestea sunt cu cel puţin 25% mai mari şi cu 60% mai grele decât craniul uman. Cercetătorii sunt convinşi că aceste caracteristici nu ar fi putut fi obţinute prin simpla legare a capului, cum sugerează unii oameni de ştiinţă. Ele nu numai că sunt diferite ca greutate, dar sunt diferite şi structural şi au doar o placă parietală, în timp ce oamenii obişnuiţi au două.

S-au efectuat și teste genetice asupra craniilor

Aceste ciudăţenii au adâncit şi mai mult misterul din jurul poveştii de la Paracas. Majoritatea cercetătorilor nu au încă nicio idee despre cui au aparţinut ele. Iată măcar un motiv pentru care directorul Muzeului de Istorie din Paracas a trimis cinci probe din cranii ca să se efectueze teste genetice – fire de păr, dinţi şi piele, fragmente din oasele craniene din calota care se remarca prin detalii incredibile şi care, de altfel, au alimentat misterul din jurul acestora.

Laboratorul unde au fost trimise probele, nu a fost informat cu privire la originea craniilor. Asta pentru a evita influenţarea rezultatelor finale. Surpriza a fost una de proporţii!

O nouă rasă umană sau extratereştri?

Interesant a fost faptul că ADN-ul mitocondrial, care este moştenit de la mamă, a arătat mutaţii genetice neîntâlnite până în prezent, nici la om, nici la primate şi nici la animalele de pe Pământ. Mutaţiile descoperite în craniile Paracas sugerează că cercetătorii au de a face cu o fiinţă complet nouă. Este diferită de Homo sapiens, de Neandertalieni sau de hominizii Denisovans.

O nouă creatură umană, mult depărtată de homo sapiens

Brien Foerster, cercetătorul care s-a ocupat de analiza genetică, a confirmat acest lucru. L-a afirmat cu tărie atunci când a prezentat rezultatele analizelor. „Am găsit un ADN mitocondrial diferit, care a suferit mutaţii necunoscute până în prezent. Din cele câteva fragmente am fost capabili să identificăm secvenţa care indică faptul că aceste mutaţii ne confruntă cu ideea de a accepta o nouă creatură umană. Este mult depărtată de Homo sapiens, Neandertalien sau hominizii Denisovans.”

Potrivit raportului, indivizii cărora le-au aparţinut craniile Paracas au fost atât de diferiţi biologic de rasa umană încât ar fi fost imposibil să fie rezultatul unor încrucişări naturale între oameni. Cine au fost aceste fiinţe misterioase? Au evoluat separat pe Pământ? Ce i-a făcut să fie atât de diferiţi de oamenii obişnuiţi?

statuie-nefertiti-in-care-se-poate-observa-craniul-alungit

Statuie cu Nefertiti in care se poate observa craniul alungit

Teorii care nu pot fi contrazise

Oare nu este posibil ca aceste fiinţe să nu fie, de fapt, de pe Pământ? Toate aceste întrebări au generat teorii care nu pot fi contrazise dacă ne gândim la raportul analizelor de laborator. Singurul lucru cert, acum, este faptul că există în deşertul Paracas multe alte lucruri. Acestea depăşesc înţelegerea cercetătorilor, istoricilor și oamenilor de ştiinţă. Este posibil ca, după toate acestea, la întrebarea dacă suntem singuri în Univers, craniile din Paracas să fie răspunsul concludent.

În ce constau diferenţele?

Brien Foerster a furnizat noi detalii şi informaţii pe această temă, într-o nouă conferinţă de presă. La întrebarea dacă vorbim despre o deformare intenţionată, a dat un răspuns destul de clar. „Cercetătorii au stabilit că cea mai mare parte a craniului a fost alungită ca urmare a unor deformări intenţionate.”

În afară de greutatea şi mărimea despre care aminteam mai sus, cercetătorii au găsit mult mai multe indicii care îi fac să vorbească despre un adevărat mister. „Cum ar fi de exemplu, faptul că, cutia craniană a unui om este compusă din două oase parietale, localizate între lobul frontal şi occipital, formând partea stângă şi partea dreaptă a craniului. La om, calota craniană este formată din porţiunea superioară a lobului frontal, lobul occipital şi oasele parietale. Craniile de la Paracas au doar unul!”

Deformarea craniană a fost neintenționată

Ori aceste diferenţe pot fi dovada că deformarea craniană a fost neintenționată, şi face din craniile Paracas un subiect extrem de discutabil în rândul cercetătorilor. Aceștia, conform teoriilor, au argumente solide care le susţin punctul de vedere. „Întrebarea este: au fost atât de diferiţi încât nu s-au putut încrucişa cu oamenii? Poate datorită hibridizării, la populaţiile mici, rasa umană să fi degenerat şi încrucişările să nu fii reuşit. Asta ar explica numărul mare de copii îngropaţi în Paracas. Reuşitele au fost, fie reduse, fie experimentul nu a fost viabil”, a concluzionat Foerster.

Cu toate acestea, chiar dacă există atât de multe explicaţii cu privire la craniile alungite, craniile Paracas rămân un mister printre oamenii de ştiinţă.