Fiul lui Dumnezeu în mai multe religii
Cuvântul „legendă” provine din limba latină şi înseamnă „lucruri de citit”.
Într-o legendă se îmbină întâmplări reale cu elemente fantastice. Sâmburele povestirii, are totuşi un miez de adevăr, legat de evenimente istorice, fapte şi fenomene petrecute, de oameni, plante şi animale care au existat pe pământ. Relatările care urmează fac parte din legendele unor popoare care au trăit în vremuri diferite. Popoare aflate la distanţe mari unele de altele, cu limbi, tradiţii şi obiceiuri diferite.
Trimiși pe pământ
Asupra acestor povestiri se poartă şi azi discuţii aprinse, părerile pro şi contra fiind împărţite în mod egal. Cercetătorii, indiferent de domeniu, nu reușesc să stabilească unde se termină realitatea şi unde începe ficţiunea. Dar, indiferent de poziţie, există un fel de fir roşu care leagă, într-un fel, o istorie de alta, un popor de altul, nişte întâmplări de altele. Este ca şi cum, pe Terra ar fi venit de-a lungul mileniilor, mai mulţi trimişi speciali. Acești trimiși, în mod ciudat, au avut acelaşi scop. Scopul era acela de a-i învăţa pe pământeni lucruri folositoare în evoluţia lor.
Născuţi de o fecioară
Horus a fost un faraon egiptean, care după moarte, a devenit zeu şi s-a întrupat de mai multe ori pe Pământ. Apare în frescele din temple cu un cap de şoim, care seamănă cu un fel de cască. Are uneori deasupra un disc ca o antenă de radar. Avea aripi şi se presupune că putea zbura. Se spune că a trăit în urmă cu circa 5.000 de ani. A fost născut de o virgină, iar la venirea sa pe lume, pe cer, a apărut o stea.
Originea lui Horus
A mers pe apă fară să se scufunde, a vindecat bolnavi, a redat vederea unui orb. A fost răstignit, a murit şi după trei zile a înviat. Mama sa, Isis, nume care însemna „Stăpâna tronului”, era zeiţa magiei, a vieţii şi a căsătoriei. Originea ei este necunoscută. Povestea spune că a rămas însărcinată cu ajutorul focului divin şi l-a născut pe Horus. Ascunde legenda istoria unor călători hyperspaţiali, care aveau puteri neobişnuite. Aceștia zburau, vindecau, făceau fertilizări în vitro, lucruri de neconceput pentru oamenii acelor timpuri?
Horus RA
Legenda lui Mithra
Mithra, ar fi trăit în urmă cu aproximativ 3.200 de ani. A fost născut de o virgină, într-o zi de 25 decembrie, într-o peşteră. Păstorii din ţinut au venit să i se închine. La naşterea sa pe cer a apărut o stea. Mithra a făcut şi el mai multe minuni, a avut 12 discipoli, iar când a murit a înviat după trei zile. În „Imnul lui Mithra’ este numit „Cel ca noi care nu doarme”, „Unicul Preaînalt” sau „Domnul tuturor ţărilor”.
Tot acolo se vorbeşte de „Yazad”, Divinitatea, şi de „Khorda Avesta”, „Cartea de rugăciuni obişnuite”. Ziua străbătea cerul, vedea şi auzea tot ce se întâmplă pe pământ. Acest lucru era posibil pentru că se spunea că avea zece mii de ochi şi o mie de urechi. Tot vechile scrieri spun că zeul avea „o măciucă din lemn fermecat”. Cu această măciucă alunga toţi demonii de pe cer care năvăleau spre el.
Am putea face o analogie materialistă
Vrea oare legenda să ne transmită că faimosul personaj avea un aparat de zbor dotat cu radare şi staţii de radio, cu care vedea ce se întâmplă în jur sau prin care ţinea legătura radio, folosind anumite coduri (cartea de rugăciuni obişnuite) cu „divinitatea” aflată pe „steaua-navă” apărută la naşterea sa în apropierea Terrei?
Dispunea acesta de arme eficiente, cu care se apăra de „demonii care năvăleau spre el pe cer”? Asta presupune că erau şi alţi „vizitatori” veniţi pe Terra, cu gânduri nu tocmai curate?
Mithra
Legenda lui Krishna
Krishna ar fi trăit cu circa 2.900 de ani înainte de Hristos. A fost născut de o virgină, prinţesa Devaki, iar la naşterea sa, pe cer, a apărut o stea. Tatăl său s-a numit Vasudeva şi a fost „dulgher”. A făcut mai multe minuni şi a fost numit „Fiul lui Dumnezeu”. Legenda spune că a fost conceput „fară unire sexuală, prin puterea spirituală a lui Vasudeva. Această putere spirituală s-a manifestat în pântecul lui Devaki”. Conform altor surse, Krishna s-a născut la 19 iulie 3228 înainte de Hristos. A trăit 126 ani şi a murit în anul 3102 înainte de Hristos.
Originea lui Krishna
Regele Kansu, fratele prinţesei Devaki, a aflat că există o proorocire că va muri ucis de mâna celui de-al optulea copil al surorii sale. Acesta a dat ordin ca toţi pruncii să fie ucişi. În acest context, a şaptea sarcină a prinţesei a fost transferată, în secret. Transferul s-a făcut din burta acesteia în pântecul lui Rohini, prima soţie a lui Vasudeva. În acest mod Krishna a scăpat cu viaţă. A fost aceasta prima mamă surogat de pe planetă? Povestea cu ucisul pruncilor s-a repetat cumva, peste mii de ani, în cu totul altă parte.
Analogia materialistă ar putea fi asta
Mai târziu, Domnul Krishna i-a învăţat pe oameni cum să aibă grijă de animalele şi păşunile lor. Acesta a ridicat și un dig care să îi ferească de inundaţiile distrugătoare. Despre el se spune că avea 16.100 de neveste, foste fecioare ţinute în captivitate de demonul Narakasura. O sarcină transferată din pântecul unei femei la altă „mamă” şi mii de „neveste”, înseamnă oare operaţiuni de manipulare genetică? Dar Krishna mai avea ceva, el deţinea o armă teribilă, „chakra”. Era un fel de disc misterios cu care îl ucide pe vărul său Shishupala.
Era acesta un tun cu microunde? În timpul vieţii sale pe Terra, zeul l-a vindecat pe regele orb Dhritarashtra, căruia i-a redat vederea. Acesta era un zeu blestemat în cer, trimis pe Pământ să-şi ispăşească pedeapsa. Cine l-a pedepsit şi de ce a fost trimis pe Terra? Era sau este planeta Pământ o închisoare, un loc în care zeii efectuează fel de fel de experimente secrete?
Krishna
Legenda lui Dionysos
Dionysos a trăit în urmă cu 2.500 de ani. A fost născut de o virgină pe 25 decembrie, fiind fiul lui Zeus şi al Semelei. A transformat apa în vin, a fost învăţător pentru oameni şi a fost cunoscut la romani şi sub numele de Bachus. Curiozitatea constă însă în părinţii săi. Zeus, tatăl său, a fost regele zeilor, al cerului şi tunetului. Un personaj cu multe escapade erotice, şi implicit, cu mulţi urmaşi. Dintre urmașii lui, au făcut parte şi Atena, Apollo, Hermes, Dionysos, Minos, Elena din Troia şi alţii.
Întrebări fără răspuns
Dar dacă tatăl lui Dionysos era coborâtor direct din cer, un zeu, mama sa, Semele, a fost o muritoare de pe Pământ. Era o femeie absolut obişnuită, fară niciun fel de puteri deosebite. O căsătorie între un zeu şi fiica unui om? Găsim undeva o confirmare că aşa ceva s-ar fi putut întâmpla? Dar Dionysos mai facea ceva, el era cel care asigura legătura între vii şi morţi. Făcea legătura între lumea noastră şi lumea de dincolo. „Lumea” asta neştiută, a celor adormiţi întru vecie, există totuşi? Este „lumea” lui Dumnezeu, sau un alt loc în care suntem trimişi după un anumit timp, sau după ce am acumulat o anume experienţă?
Dionysos – Bachus
Întrebări și iar întrebări
„Oamenii au început să se înmulţească pe faţa pământului şi li s-au născut și fete. Fiii lui Dumnezeu au văzut că fetele oamenilor erau frumoase. Din toate, şi-au luat neveste pe acelea pe care le-au vrut. Uriaşii au apărut pe pământ în vremurile acelea. Asta, chiar după ce s-au împreunat fiii lui Dumnezeu cu fetele oamenilor şi le-au născut ele copii”. Aceste afirmaţii sunt consemnate în Biblie, la capitolul Geneza, subcapitolul „Stricăciunea oamenilor” (Geneza 6; 1,4). De aici însă, încep să apară o altă mulţime de semne de întrebare.
”Creșteți și înmulțiți-vă”
Oamenii s-au înmulţit, şi continuă să o facă şi azi, pentru că aşa a fost programul. „Dumnezeu i-a binecuvântat şi Dumnezeu le-a zis: «Creşteţi, înmulţiţi-vă, umpleţi pământul şi supuneţi-l; şi stăpâniţi peste peştii mării, peste păsările cerului şi peste orice vieţuitoare care se mişcă pe pământ»” (Biblia, Geneza, 1; 28). Neclar este, de ce au numit autorii Bibliei acel capitol „Stricăciunea oamenilor”? Până la urmă nu oamenii au ales să se căsătorească cu zeii. După cum se crede, acei străini veniţi, de nu se ştie unde, şi-au luat neveste pământence.
La fel de nelămurită este şi urmarea acestui fapt: „Dumnezeu a făcut pe om după chipul Său, l-a făcut pe om după chipul lui Dumnezeu; parte bărbătească şi parte femeiască i-a făcut” (Geneza 1;27). Este evident că pe Terra, Creatorul a reprodus ce era acasă la el, fiinţe gânditoare asemănătoare cu cele din lumea sa, bărbaţi şi femei, plus şi minus, 0 şi 1, coduri care numai îmbinate puteau îndeplini programul stabilit, acela de înmulţire. De ce atunci Dumnezeu s-a supărat pe această împerechere a zeilor cu pământenii?
Trimişi peste timp
Iisus Hristos a trăit în urmă cu circa 2.000 de ani. A fost născut de o fecioară, care a fost anunţată de un înger că va aduce pe pământ un fiu. Tatăl său a fost tâmplar şi nu a avut nicio relaţie apropiată cu mama sa, Maria. A fost născut într-un grajd, în care mama sa s-a ascuns. Asta pentru că un rege, Irod, dăduse ordin ca toţi pruncii să fie ucişi. Era 25 decembrie. La naşterea sa, pe cer, a apărut o stea. Trei magi au venit să i se închine, iar păstorii au adus vitele ca să-i încălzeasca leagănul. Parcă am mai întâlnit acest tip de mesaje şi acest mod de venire pe Terra a unor trimişi cu totul speciali!
Iisus a fost învăţător pentru oameni, a vindecat bolnavi, a transformat apa în vin. A înmulţit peştii cu care a hrănit mulţimea, a redat vedera unui orb, l-a înviat pe Lazăr din morţi. A fost el însuşi ucis, a murit, şi după trei zile a înviat şi s-a ridicat la cer. Cu siguranţă însă, puţini sunt cei care ştiu că Iisus Hristos nu a venit singur în lumea noastră. Odată cu el a mai venit cel puţin un trimis, la fel de special ca şi el.
Iisus Hristos
Să urmărim un pic povestea
„În zilele lui Irod, împăratul Iudeii, era un preot numit Zaharia, din ceata lui Abia. Nevasta lui era din fetele lui Aaron şi se chema Elisaveta. N-aveau copii, pentru că Elisaveta era stearpă şi amândoi erau înaintaţi în vârstă” (Luca 1;5,7). Explicaţiile care urmează sunt cât se poate de clare. „Atunci un înger al Domnului s-a arătat lui Zaharia, şi a stătut în picioare în dreapta altarului pentru tămâiere. Dar îngerul i-a zis: «Nu te teme Zahario, fiindcă rugăciunea ta a fost ascultată. Nevastă-ta Elisaveta îţi va naşte un fiu, căruia îi vei pune numele Ioan»”.
Deci, era vorba de o femeie în vârstă, care nu mai putea rămâne gravidă. Pe deasupra, era „stearpă”, nu putea avea urmaşi. Chiar şi Zaharia şi-a exprimat neîncrederea. „Din ce voi cunoaşte lucrul acesta? Fiindcă eu sunt bătrân şi nevată-mea este înaintată în vârstă”. Trimisul a răspuns însă imediat. „Eu sunt Gavril, care stau înaintea lui Dumnezeu. Am fost trimis să-ţi vorbesc şi să-ţi aduc această veste bună” (Luca 1;11,13,18,19).
Ioan Botezatorul
Îngerul Gabriel, mesagerul lui Dumnezeu
După ce a terminat această misiune, acelaşi înger a trecut la cea de a doua. „În luna a şasea, îngerul Gavril a fost trimis de Dumnezeu într-o cetate din Galilea, numită Nazaret, la o fecioară logodită cu un bărbat numit Iosif, din casa lui David. Numele fecioarei era Maria”. (Luca 1; 26). La fel ca şi în cazul Elisavetei, mesagerul lui Dumnezeu, îngerul Gavril, a anunţat-o pe Maria. „Nu te teme Mărie, căci ai căpătat îndurare înaintea lui Dumnezeu.
Şi iată că vei rămâne însărcinată şi vei naşte un fiu, căruia îi vei pune numele Iisus” (Luca 1; 30,31). Cu siguranţă ordinea în care au fost anunţate cele două femei nu a fost nici ea întâmplătoare. Deşi mai puţin mediatizat decât Iisus, Ioan a avut şi el o misiune extrem de importantă pe Terra. Va merge înaintea lui Dumnezeu, în duhul şi puterea lui Ilie. Asta ca să întoarcă inimile părinţilor la copii, şi pe cei neascultători la umblarea în înţelepciunea celor neprihăniţi. Ca să gătească Domnului un norod bine pregătit pentru El! (Luca 1; 17).
Care era scopul aceste misiuni
Evident că misiunea lui nu se referea la readucerea creaturilor lui Dumnezeu, oamenii, de pe drumul spre iad, pe care o apucau, pe cel spre Rai. În derularea programului făcut de însuşi Creator, trebuia ca multiplicarea acestora, copiile pe care şi le faceau, copiii lor, să nu fie abandonate după naştere, să fie protejate şi ajutate să se dezvolte cât mai armonios, pentru ca la rândul lor să-şi aducă aportul la planul divin. Pentru asta trebuia ordine, ascultare şi cooperare între indivizi. Marea misiune, aceea de „a găti Domnului un norod bine pregătit pentru El”, i-a revenit însă lui Iisus Hristos.
Final de legendă…
…dar nu de poveste! Pentru că povestea continuă, eroii ei fiind chiar noi! Se pare că metoda prin care spermatozoidul bărbatului fecunda ovulul femeii în laborator, iar apoi embrionul format era transferat în uterul unei mame purtătoare, după 72 de ore, practica implantării de embrioni unor mame purtătoare, pe care literatura de specialitate le mai numeşte „mame surogat”, a fost adusă pe Terra de vizitatorii din alte lumi, deşi, conform datelor cunoscute de noi, fertilitatea in vitro a fost elaborată de medicul britanic sir Robert Geoffrey Edwards, primul născut pe Pământ prin această metodă fiind un băiat, Louise Joy Brown, care a venit pe lume la 25 iulie 1978.
Pe Terra însă, Reproducerea Umană Asistată Medical (RUAM) s-a practicat cu foarte mult timp în urmă! Dar, dacă femeile implicate în aceste experimente erau pământence, materialul genetic cu care erau inseminate, pruncii pe care i-au purtat în pântece, era venit din stele, din lumea lui Dumnezeu. Oare câţi astfel de mesageri trăiesc astăzi printre noi?
Articole recente
(1 voturi, media: 5,00 din 5)
Da, am inteles… dar am o intrebare? Cum de Mama lu iIisus, de exemplu, a ramas virgina dupa nastere… ca Biblia asa consemneaza. Si cum de a fost unicul ei copil., din cite spune tot Biblia… Iisus considera frati pe altii, dar nu si frati biologici… Astea sunt dilemele mele. Multumesc de posibilitatea de a pune intrebari.