Plante biblice, Scorțișoara, Nardul și Cedrul

În Sfânta Scriptură sunt amintiţi mulţi arbori dar şi multe plante. În acest articol voi aborda doar câteva, urmând a fi tratate alte plante în următoarele articole.

Scorţişoara

Este scoarţa aromatică a unor arbori totdeauna verzi. Se dezvoltă în special în zonele calde. Este folosită drept condiment şi în medicină datorită compoziţiei chimice a uleiului de scorţişoară. Adevărata scorţişoară provine din Sri Lanka. Scorțișoara se cultivă şi în India, Madagascar, Jamaica şi China. Cinnamomum Yevlanicum Ness este un arbore, totdeauna verde, din familia Lauraceae. Acest arbore, are ramuri opuse, cilindrice, frunze opuse, lucitoare și flori mici alb-gălbui.

Se cultivă pentru scoarţa sa aromatică. Din scoarţă şi frunze se extrage un ulei bogat în eugenol şi benzoat de benzil. Are acţiune farmacologică fiind antidiareic, astrigent și imunostimulator. Este indicată în afecţiuni respiratorii, genito-urinare, în tratamente stomatologice, vermifug şi împotriva scabiei, în formule farmaceutice. Este amintită în Sfânta Scriptură deoarece se folosea în combinaţie cu smirna, trestia mirositoare şi uleiul de măsline la prepararea mirului pentru Ungerea Sfântă.

Nardul

Este numele dat mai multor specii de plante erbacee din familia Valerianaceae. Acestea sunt originare din regiunea munţilor Himalaya. Planta are rădăcina scurtă, groasă şi foarte aromată, cu frunze moi şi flori roşii purpurii cu fruct nuciform. Este răspândit şi pe dealurile din India, China, Japonia şi Nepal. Din rădăcina de nard se extrage, prin diferite metode, uleiul de nard. Acest ulei, intră ca ingredient în compoziţia Sfântului şi Marelui Mir, alături de frunzele de nard.

Este folosit deasemenea frecvent în parfumerie şi farmacologie. Cu acest Sfânt şi Mare Mir, care conţine circa 50 de ingrediente, în care intră şi uleiul de nard, se săvârşeşte Taina Mirungerii celor botezaţi şi a celor care trec de la o altă religie la creştinism. Se târnosesc (sfinţesc) bisericile şi se sfinţesc antimisele, acele obiecte de cult fară de care nu se poate săvârşi canonic Sfânta Liturghie.

Cedrul

Este un arbore din familia pinaceelor, cu lemnul tare, cu ramuri orizontale. Lemnul acestor arbori este de culoare brun-gălbuie, este rezistent, uleios, cu miros puternic. Este folosit în construcţii navale, la fabricarea mobilelor, în sculptură etc. După răspândire sunt mai multe specii de cedru: Cedrus Atlantica din Maroc, Cedrus Brevifolia din Cipru, Cedrus Libani din Liban, Cedrus Deodora din Asia Centrală.

Este un mare şi frumos arbore, totdeauna verde, cu ramurile întinse, orizontale și rigide. Frunzele de un verde închis, aproape cilindrice, sunt fasciculate, scurte şi rigide. Are flori masculine ce sunt solitare pe ramurile scurte. Cele feminine câte 1-2, cu conurile ovale, scurt pediculate, la început purpurii, iar la maturitate brune-cenuşii, asemenea bradului nostru.

Solomon, s-a folosit de lemnul cedrului

Poate ajunge până la 30 de metri, iar trunchiul şi ramurile sale fac un cerc de 13-15 metri. Solomon, rege al statului Israel (cca 973-933 î.Hr) fiind şi succesorul lui David, a construit din cedru vestitul complex arhitectural din Ierusalim (templul lui Iahve şi palatul regal). Pentru a obţine acest lemn, deoarece în Palestina nu se găsea, a trebuit să facă un tratat de alianţă cu Hiram, regele Tirului.

Cu acest lemn a căptuşit tot templu. Chiar şi astăzi, lemnăria acoperişului Sfântului Mormânt al Mântuitorului este făcută din lemn de cedru. În articolele următoare vom aborda şi alte plante şi arbori biblici deosebiţi, întrebuinţaţi din vremuri străvechi, ei fiind consideraţi sfinţi uneori, dar cu foarte multe valenţe farmaceutice si medicale.