Tradiții străvechi și arta vindecării
Există, a existat dintotdeauna şi va exista întotdeauna în cultura popoarelor de pretutindeni ceva ce a fost numită arta vindecării tradiţionale.
O artă în cel mai profund sens al cuvântului, care cere şi impune o vastă cunoaştere a naturii. Cunoașterea celei mai neînsemnate plante şi până la cel mai rar copac întâlnit. Sunt copaci care există în profunzimile pădurilor şi în vârfurile munţilor. Cunoscătorul ştie, din cele mai îndepărtate timpuri, că dacă îi este obţinută seva din trunchi şi coajă, cu ea poate vindeca boli altfel de nevindecat, chinuitoare şi distrugătoare de vieţi.
Natura este vie, vindecătoare și plină de miracole
O astfel de artă, a vindecării, în tradiţiile popoarelor, îşi are rădăcinile în înţelepciunea strămoşilor noştri. Cele mai multe voci spun că își are rădăcinile în iubirea şi în grija acestora pentru natură. Natura, a făcut posibilă comunicarea cu forţe, fiinţe şi entităţi protectoare ale sale. Aceste forțe au decis cândva, să vină în ajutorul omului şi să îl înveţe că natura este vie, vindecătoare şi plină de miracole.
Spiritele naturii
Totul începe și se termină cu o conexiunea la natură
Tradiţiile ţărilor nordice, scandinave, Finlanda, Islanda, Danemarca, Norvegia şi Scoţia, sunt deosebit de bogate în fapte şi realizări de excepţie. Acestea au fost trecute însă, de-a lungul timpul, în rândul mitologiei.
Astfel, în arta vindecării din tradiţia scandinavă, totul începea şi se sfârşea cu o raportare la natură. Raportarea era una concretă, imediată, la ceea ce şi noi am auzit de atâtea ori că ar exista. Este vorba de zâne, elfi, spirite ale copacilor, ale pământului, ale florilor, ale anotimpurilor, ale zilei şi ale nopţii. Sunt spirite ale unui tot fără de care energiile vieţii ar înceta să existe. Viaţa fiecăruia dintre noi ar deveni doar pustiu, durere, boală, neîmplinire şi uitare de sine, de adevăr, de sens şi scop al existenţei.
Elfii albi, vindecători ai suferinţelor omeneşti
Toate aceste făpturi, cu aspect uman, dar diferite de om prin capacităţi, dimensiuni, habitat, cunoaştere şi sens al existenţei, pe care le numim fie elfi, fie zâne, fie pitici, îşi aveau şi continuă să aibă un rol esenţial în viaţa oamenilor ţinuturilor din nord, din nordul Europei, acolo unde cel mai cunoscut şi mai venerat zeu era Odin.
Zeul înţelepciunii la scandinavi, Odin era cel care ştia totul despre viaţă. Se spunea că obişnuia să călărească copacul înţelepciunii şi al adevărului, stând întotdeauna în vârful acestuia. Era ca un semn al supremaţiei peste tot şi toate, inclusiv peste oraşul elfilor albi, care se afla tot în coroana copacului.
Elfii, la comanda lui Odin
Aceştia erau elfii buni care aduceau, la rândul lor, la comanda lui Odin, cunoaştere şi vindecare oamenilor.
Elfii, în mitologia scandinavă, sunt fiinţe fermecate. Aceștia trec pragul caselor oamenilor, atunci când îi ştiu în necaz şi suferinţă. Îi ajută cu plante şi apă vie pentru vindecare, întorcându-se apoi, fără să aştepte mulţumiri, în munţii şi în pădurile în care trăiesc.
Elfi
Clasificarea elfilor
Dar cum şi printre oameni întâlnim indivizi buni sau răi, iată că, aflăm tot din vechea tradiţie scandinavă, că şi printre elfi există caractere dure, reci, răutăcioase. Este vorba de elfii închişi la culoare, care trăiesc în adâncul apelor. Aceștia, se dau de partea oamenilor fară de lege, împingându-i pe aceştia la şi mai multe rele.
Mai grav este că, acestor elfi le urmează alţii şi mai înclinaţi către rău, poate cei mai periculoşi dintre elfi, elfii negri. Despre aceștia, se spune că au fost prigoniţi din rândul marii comunităţi a elfilor. Motivul era că îi ajutau pe oamenii vrăjitori să facă necurăţii altor semeni. Îi învăţau despre plantele otrăvitoare pe care le şi aduceau acestor vrăjitori, cu scopul ca aceştia să îşi vrăjească semenii.
Piticii, atât de iubiţi şi în tradiţia românească, mari prieteni şi protectori ai omului
Piticii în schimb, care trăiau tot în păduri, erau cunoscuţi în tradiţia scandinavă drept cei care erau toţi buni. Aceștia îi ajutau pe oameni exploatând pământul. Din roadele pământului, aduceau oamenilor exact acele legume şi fructe care să îi vindece rapid. Acest lucru se întâmpla dacă şi omul era bun, iubitor şi plin de respect pentru natură.
Pe de altă parte, aflăm că, mai existau şi troli sau acei uriaşi foarte răi. Aceștia aveau neîncetat ceva de împărţit cu oamenii, mai ales cu cei buni. Îşi aduceau aportul prin cunoaşterea întunecată, în ajutorarea oamenilor întunecaţi. Oamenii întunecați, erau sprijiniţi în scopul lor, de către aceşti uriaşi malefici.
Elfi întunecați
Zeița Ilmatar
Cea care putea să mai pună stavilă permanentului război dintre forţele răului şi ale binelui, manifestate prin elfi albi, oameni buni, pitici, zâne benefice şi, pe de altă parte, elfi negri, oameni răi, troli, era Ilmatar. Acesteia i se mai spunea fata aerului sau mama apelor. Trăia în ceruri singură şi se îngrijea de viaţa şi belşugul oamenilor şi ale celorlalte făpturi luminate. Ilmatar purifica apele, ocrotea vântul şi binecuvânta aerul cu cele mai înalte energii vindecătoare.
Trebuie să vă spun că zeii şi spiritele naturii au fost şi sunt în număr foarte mare la scandinavi. Sunt deopotrivă şi buni şi răi. Cei buni, i-au ajutat întotdeauna pe oameni în vindecare, în găsirea fericirii, în evoluţia spirituală, dar şi în descoperirea tuturor beneficiilor legate de tot ceea ce înseamnă valori materiale.
Cunoașterea și menținerea echilibrului
Aceşti zei şi toate spiritele benefice ale naturii, i-au învăţat pe oameni despre plantele vindecătoare. I-au mai învățat despre ciclurile lunii şi influenţele ei asupra a tot ceea ce este viu. Tot aceștia le-au spus și când sau cum se culeg plantele în funcţie de aceste faze ale lunii. Le-au spus și despre copacii vindecători şi despre cum să îşi facă băuturi de leac din scoarţa acestora. Le-au spus și despre cum se pot vindeca, spre exemplu, de boli ale ficatului, rinichilor, bolile de natură psihică, cele ale inimii, sau neputinţele sufleteşti. Toate aceste probleme de sănătate se pot remedia cu ajutorul fierturilor din plante, cu ajutorul apelor pure şi vii, cu ajutorul sunetelor din natură, a miresmelor florale, ori cu ajutorul gândurilor şi a faptelor bune.
În vremurile străvechi, în arta vindecării din tradiţiile tuturor popoarelor, vindecarea consta în renunţarea la orice viciu. Trebuia renunțat la orice exces, la răutate şi la nepăsare, şi reîntoarcerea la conştientizare. Asumarea ca mod de viaţă a unui trai în totală conexiune cu mediul înconjurător, cu Universul, cu Dumnezeu Creatorul văzutelor și nevăzutelor.
Articole recente
(3 voturi, media: 5,00 din 5)
Buna ziua! In urma cu cativa ani in urma unui accident stupid am murit si după o oră am fost readus la viață dar am rămas cu unele sechele (am capul foarte greu) conform CT si RMN atrofie cerebrală difuză. Credeti ca m-ati putea ajuta?
Esti bine acum.ai ales sa treci prin asta la nivel subtil.Zambeste doar si multumeste-i Divinității pentru fiecare lecție.Pace in suflet!