Este timpul fericirii
Deşi perfect explicabilă din punctul de vedere al ştiinţelor spirituale, fericirea este încă prea puţin înţeleasă în sfera cercetării ştiinţifice, unde totul trebuie să aibă mai degrabă o decriptare în natura fizică a realităţii, decât în, matricea sa, dimensiunea de energie şi informaţie care face totul posibil…
Astfel, fericirii ca stare sufletească i s-au găsit în secolul XX şi recentul început de secol XXI, în zona ştiinţificului o serie de explicaţii pentru ceea ce este, neştiindu-se încă, în sine, ce este de fapt…
Dar, lăudabil este totuşi, faptul că oamenii de ştiinţă încearcă de ceva timp să desluşească în ce constă marile taine lăuntrice ale omului. Când acesta, spre exemplu, fericit fiind, pare asemenea zeilor în liniştea, frumuseţea, puterea şi sănătatea lăuntrică pe care le manifestă.
Întrebarea întrebărilor
Ce din fiinţa omenească aduce starea fericirii şi cum poate fi aceasta păstrată. Fiecare dintre noi, într-o bună zi, poate să înceteze a mai experimenta, fie şi doar pentru o clipă, pustiul şi negura interioară. Vorbim despre negura dătătoare de neîmpliniri şi boală, starea numită nefericire? Aceasta dar şi multe alte derivate ale întrebării esenţiale “Cum?”. Întrebarea îi motivează de ani buni pe cercetători în încercarea de a obţine secretul fericirii. Fie din mintea, fie din sufletul aceluiaşi semen al lor, simplu şi lipsit poate chiar de o conştiinţă a fericirii, în amintita încercare de afla răspunsul la întrebări precum… Cum să fim fericiţi?
Omul atunci când este fericit pare asemenea zeilor în liniştea, frumuseţea, puterea şi sănătatea lăuntrică pe care le manifestă.
Simțul micului proprietar
Aceşti oameni de ştiinţă, au luat, rând pe rând, în ordinea cel puţin aparentă a importanţei lor, la analizat, activităţile manifeste ale omului modern, din care, posibil acesta să îşi extragă ingredientul primordial al fericirii. Comunicarea? Sentimentul de a deţine bunuri, un sentiment deplin existent şi întreţinut de ceea ce a fost numit “simţul micului proprietar?”
”Aplicația fericirii”
S-au mai pus întrebări precum, fericirea aduce tot restul împlinirilor cu ea. Sănătatea are ca şi rezultat fericirea? Banii,ne fac fericiţi? Activităţile care presupun existenţa mijlocită sau nemijlocită a celuilalt şi lipsa, prin aceasta, a sentimentului de însingurare? În ce măsură compania, existenţa constantă a unui companion în viaţa omului, îl face pe acesta fericit? Ce rol joacă tehnica în viaţa noastră şi în ce măsură, aceasta, prin… spre exemplu, internet şi reţele de socializare, poate aduce în vieţile noastre împliniri compensatorii, asemenea unui gadget comportamental, ori ca un “accesoriu” indispensabil firii noastre tributară deja unei tehnologii ultraavansate, sentimentul de fericire mult dorit?
Fericirea nu poate fi experimentată în lipsa timpului liber
Ei bine, în acest context de efervescenţă cvasiştiinţifică şi de extaz aproape pionieresc în ale cercetării sufletului omenesc, cercetătorii de la University of British Columbia din Canada au realizat un studiu pe parcursul căruia au analizat preferinţele a mai mult de 4.600 de participanţi în chestiuni ce ţin de preocupări uzuale şi dătătoare de, măcar linişte interioară, mulţumire, dacă nu chiar fericire.
Ceea ce au constatat, în mod surprinzător, este faptul, că nimic din ceea ce societatea modemă poate oferi omului nu avusese putinţa de a aduce, în mod direct fericirea, ci doar indirect, pentru că aceasta nu ar putea fi posibilă în lipsa timpului… LIBER!‘
Da, ciudata treaba! Daca veti cauta etimologia cuvantului fericire, veti descoperi faptul ca acest termen se trage din cuvinte latine sinonime cu norocul. Asadar fericirea reprezinta de fapt ceva noroc, care este de fapt un factor extern noua.