Stațiunea Băile Herculane

Băile Herculane reprezintă cea mai veche staţiune din România. Deosebit de pitorească, ocupanta unui loc important în Parcul Naţional Valea Cernei-Domogled, cât şi în istoria ţării noastre. Este situată la o altitudine de 160 m, pe aceeaşi paralelă cu Nisa şi Veneţia. Stațiunea Băile Herculane a fost construită pe locul unei străvechi falii vulcanice.

Originea Băilor se întinde pe lungimea a două milenii. Atestarea documentară a staţiunii datează din anul 153. Acest fapt este consemnat într-o tabulă votivă din băi: „Zeilor şi divinităţilor apelor, Ulpius Secundinus, Marius Valens, Pomponius Haemus, lui Carus, Val, Valens, trimişi ca delegaţi romani să asiste la alegerea în calitate de consul a fostului lor coleg Severianus, întorcându-se nevătămaţi, au ridicat acest prinos de recunoştintă.”

1851 de ani de existență

Impresionaţi de puterea tămăduitoare a apelor Cernei, romanii sosiţi în Dacia au format un adevărat cult balnear. Staţiunea a constituit un important punct de atracţie pentru aristocraţia Romei antice. Băile Herculane au un patrimoniu istoric de excepţie. Acest lucru a fost dovedit în 1851 de ani de existenţă (153-2004) neîntreruptă a staţiunii. Din timpul romanilor au rămas numeroase vestigii: apeducte, băi, statui, monede, tabule votive ridicate ca semne de mulţumire aduse zeilor pentru vindecare.

După anul 1718, începe istoria modernă şi contemporană a Băilor Herculane, în timpul Imperiului Austriac. Din 1736 începe reconstrucţia şi modernizarea „băilor”, a căilor de acces, grănicerii bănăţeni construind aici majoritatea edificiilor din staţiune, care poartă amprenta unui baroc austriac impresionant. Staţiunea este vizitată de-a lungul timpului de mari personalităţi, dintre care amintim: Împăratul Iosif al ll-lea, Împăratul Francisc l şi Împărăteasa Charlotte, Împăratul Franz losef şi Împărateasa Elisabeta (Sissi).

Consemnări de rang înalt despre Băile Herculane

În 1852, împăratul Austriei considera Băile Herculane ca fiind „cea mai frumoasă staţiune de pe continent”. Împărăteasa Elisabeta – pasionata, îndrăgita, distinsa şi armonioasa Sissi – scrie un jurnal intim în care Băile Herculane sunt o prezenţă distinctă şi încântătoare. În staţiune există Muzeul Nicolae Cena, ale cărui colecţii au început să fie constituite începând cu anul 1922.

Existenţa neîntreruptă de două milenii a staţiunii Băile Herculane a fost favorizată de eficacitatea miraculoasă a izvoarelor termale. Pitoreasca aşezare a staţiunii este situată într-o vale adăpostită de munţi, de o frumuseţe aparte. Dotarea tehnică de prim rang la un confort de înaltă ţinută şi bogata diversificare a metodelor de tratament de la cura balneară clasică la diverse metode de fizio şi electroterapie, masaje, acupunctură etc. a conferit acestei staţiuni un înalt grad de atractivitate.

Cu ce vă întâmpină însă Băile Herculane?

Cu ape minerale termale clorurosodice, bicarbonatate, uşor sulfuroase cu o mineralizare între 0,5-2,6 gil. O temperatură între 38,5-53,5°C, cu ape minerale termale, calcice cu o mineralizare între 0,6-3,5 gil şi o temperatură între 46-56°C. Ape minerale termale clorurosodice, bromurate, iodate şi sulfuroase cu o temperatură ce atinge 62°C şi o mineralizare între 3,87-7,93 gil.

Principala caracteristică a apelor zonei este marea concentraţie de hidrogen sulfurat, ce ajunge la 60 mgil. Acum, în împrejurimile staţiunii Băile Herculane sunt cunoscute 16 izvoare cu apă termominerală. Acestea sunt înşirate de-a lungul Cernei pe o lungime de aproape 4 km. Au fost executate mai multe foraje hidrogeologice, astfel obţinându-se sporuri importante de debite (peste 4.000 mc în 24 de ore).

Izvoare comparabile cu cele de la Vichy și Mont Dore

N-ar trebui uitat nici faptul că izvoarele de la Băile Herculane sunt comparabile prin valoare cu cele de la Vichy şi Mont Dore. Dintre izvoarele principale, cele mai cunoscute sunt: Izvorul artezian Maria (azi Neptun), 54°C; Elisabeta (azi Diana), 55°C; Hebe, 41°C; Ileana (azi Apollo 1), 46°C; Iosif, 54°C; Hercules, 67°C; Hygeea, 48°C.

Terapie prin aeroionizare naturală

O altă variantă de tratament o reprezintă aeroionizarea naturală. Aeroionii negativi pot acţiona asupra organismului în două moduri, fie pătrunzând în plămâni odată cu aerul inspirat, fie prin acţiunea directă asupra pielii. În toate cazurile de tratament cu ioni negativi s-a constatat o ameliorare a stării generale a organismului. Se reglează hipertensiunea, tulburările endocrine, iar durerile de cap şi insomniile sunt pozitiv influenţate de aeroionizare.

Prin hidroterapie, electroterapie, masaj şi acupunctură se încearcă şi se reuşeşte recuperarea funcţională, printr-o cultură fizico-medicală desăvârşită. Astfel, reumatismul cronic inflamator şi degenerativ, bolile aparatului locomotor, ale sistemului nervos periferic, afecţiunile ginecologice, diabetul zaharat, bolile digestive sau afecţiunile ochilor pot fi tratate aici, la Băile Herculane.

Geneza

Erupţii vulcanice din interiorul arcului carpatic, vetre vulcanice la 10 Km adâncime sau origine vădoasă. Apele de suprafaţă formează râuri supterane ce se încălzesc la 2000m adâncime. Acestea se mineralizează, apoi urcă împinse de presiunea vaporilor pe faliile Cernei. În contact cu granitul, se încarcă cu emanaţii de radium, devenind uşor radioactive ce potenţează efectul terapeutic. În acest fel se restabilește echilibrul fizico-chimic din organism.

Acţiune

Prezenţa diferitelor săruri sub formă ionică în apa izvoarelor, dată fiind propietatea de schimb a ionilor negativi din apă, cu cei din organism, conferă tratamentului balnear posibilităţi multiple. Tocmai această caracteristică de resorbţie din apa tremală, a ionilor negativi de Ca, Mg, I, Br, S, etc. şi reacţiile ce se petrec în organism la nivel celular, fac posibilă acţiunea apelor minerale în tratamentul diferitelor boli reumatismale degenerative, infecţioase ,etc.

Sursa: baile-herculane.info