Fizica cuantică şi spiritualitatea

Teoria cuantică a depăşit conceptele clasice de corp solid şi lege strict deterministă. La nivel subatomic corpurile materiale solide ale fizicii clasice newtoniene se prezintă ca unde de probabilitate. Mintea cuantică sau conştiinţa cuantică este un grup de ipoteze. Aceste teorii propun ipoteza că mecanica clasică nu poate explica conştiinţa. Fenomenele cuantico-mecanice pot juca un rol important în funcţia creierului şi ar putea explica conştiinţa şi spiritul.

Ipotezele „spiritualiştilor” afirmă: constiința se află într-un anumit mod de natură cuantico-mecanică. Aceasta se poate suprapune astfel cu misticismul cuantic. Este o mişcare ideologică nerecunoscută de știință, care atribuie caracteristici supranaturale diferitelor fenomene cuantice.

Ipotezele teoriei cuantice

Fizica cuantică consideră că toate sistemele materiale posedă o caracteristică principală şi anume, dualitatea undă-particulă. Astfel, electronii care în fizica clasică, newtoniană acţionează ca particule, pot în condiţii speciale să se comporte ca unde. Acești electroni respectă legile electromagneticii şi nu cele ale mecanicii. Toate acţiunile care au loc în fizica clasică pot fi măsurate.

Cele mai mici unităţi energetice, care nu mai pot fi subdivizate sunt „cuantele”. Când particulele interactionează, ele ar fi conectate prin legături invizibile la un întreg. Pe scară largă, aceste conexiuni invizibile sunt atât de multe încât analiza lor devine probabilistă. Mai mult, particule aflate la distanţe macroscopice unele de altele (de exemplu mii de kilometri) pot să interactioneze unele cu altele într-un mod misterios. Este ca şi cum ar fi interconectate, legătura dintre ele fiind necunoscută.

Coordonarea Universului

Este ca şi cum ar exista un „întreg” care coordonează prin metode necunoscute fiecare bucăţică din Univers. Fizicienii Niels Bohr şi Werner Karl Heisenberg au dezvoltat această idee. Aceștia au demonstrat că în acest domeniu, al cuanticii, nu se pot face observaţii obiective. Asta întrucât, observatorul unui fenomen cuantic, prin acţiunea sa de observare, modifică starea sistemului observat.

Astfel simpla îndreptare a atenţiei către o floare, modifică la nivel cuantic starea acelei flori. Acest fapt conduce la consecinţe speculative în domeniul metafizic şi spiritual. Se aduce în discuţie existenta unui „Coordonator al fenomenelor cuantice”. Există totodtă şi posibilitatea spiritului uman de a influenţa fenomenele de natură fizică din Univers.

Aveți mai jos câteva produse cu acțiune la nivel cuantic:

Detalii produs

Anularea funcţiei de undă

Fizicianul Eugene Wigner (1902-1995) a dezbătut ideea că mecanica cuantică are ceva de-a face cu funcţionarea minții. Astfel, funcţia de undă a materiei s-ar putea să se modifice sau să devină nefunctională din cauza interacţiunii sale cu conştiinţa. Colapsul funcţiei de undă duce la un fel de „alegere”a unei soluţii dintre mai multe posibile în cadrul mecanicii cuantice. La nivel metafizic se pune din nou problema cine sau ce factor decizional determină această alegere şi după ce criterii.

Unificarea forţelor naturii

Punctul culminant al fizicii cuantice moderne a fost structurarea celor două electrodinamici. Este vorba despre „electrodinamica cuantică”, pentru care Julian Schwinger, Shinichiro Tomonaga şi Richard Feynman au luat Premiul Nobel în 1965 şi „cromodinamica cuantică”, noua teorie a interacţiunilor tari. Cele două teorii au condus la o construcţie impresionantă a unei noi teorii a fizicii al cărui subiect l-a constituit unificarea forţelor fundamentale din natură.

Concluzia cercetărilor a fost clară, toate cele patru forţe sunt de fapt „faţete”, forme ale unei singure forţe. Iar de aici până la relaționarea fizicii cuantice cu experienţele misticilor orientali și occidentali nu a mai fost decât un singur pas. Prin intermediul fizicii cuantice ordinea universală pare să se dezvăluie. Doar că, până acum, cercetătorii poate că au reuşit să descopere decât o mică parte din legile acestei ordini implicite a Universului. Astfel, se pare că întreg Universul este într-un mod subtil conţinut în fiecare părticică a sa şi totodată fiecare parte a sa este o cuprindere misterioasă a întregului Univers.