Pietrele Rotunde care ies din Munți

În toată lumea există locuri unde pietrele ies din pereţii de munte. La noi se numesc trovanți. Aceştia sunt formaţiuni numite și concrețiuni de gresie. Sunt create în straturi de nisipuri, legate între ele printr-un ciment carbonatic, datorită apelor calcaroase. Ca formare, seamănă cu stalactitele şi stalagmitele din peşteri.

Trovanții

În principiu, trovanţii sunt gresii cu o textură mai dură decât a stratului în care se dezvoltă. Tendinţa lor este de creştere spontană. Creșterea se face din centru către periferie, cu o rată de depunere care poate atinge 4-5 cm în 1.200 ani. Apar sub forma unor agregate minerale nodulare, sferoidale, elipsoidale, discoidale, cilindrice sau dendritice. Au o structură masivă, concentrică sau plană, având dimensiuni de la câţiva milimetri la câţiva metri.

Sunt incorect denumiţi în anumite cercuri, sub numele de „pietre care cresc”. În România, trovanţii se găsesc în mai multe locuri. Primul este o carieră de nisip care se află pe partea stângă a şoselei ce leagă Râmnicu Vâlcea de Horezu. Este înainte de intrarea în satul Costeşti. Într-un spaţiu de 100 m², se află mai mulţi trovanţi, de diferite forme. Unii sunt grei de câteva tone, aşa cum au ieşit din malul abrupt al carierei, la exploatarea nisipului.

De la Costeşti se poate ajunge la a doua locaţie, pe un traseu marcat, mergând pe jos, de la panoul cu date despre acest loc. A doua locaţie, şi cea mai spectaculoasă, este de-a lungul pârâului Gresarea. Este o apă care se varsă într-un râu de lângă satul Oteşani. Satul se află la aproximativ 16 km de Horezu, urmând drumul spre Craiova. Se vine dinspre Râmnicu Vâlcea, viraj la stânga, la intersecţia din centrul localităţii.

Aici, mergând în sus, de-a lungul firişorului de apă al Gresarii, vei găsi, scoase din malul nisipos de şuvoaiele formate la ploi, trovanţi de diferite forme, de la cei mici, de câteva sute de grame, până la cei mai mari de zeci sau sute de kilograme.

Uneori par de origine extraterestră

Poate părea un simplu bolovan, dar arheologul bosniac Semir Osmanagic susţine că sfera descoperită recent în pădurile din apropierea oraşului Zavidovici, Bosnia şi Herţegovina, este mult mai mult decât un simplu obiect creat de natură. Dr. Osmanagic, trăieşte acum în Austin, Texas. Călătoreşte în lumea întreagă investigând siturile antice şi legendele locale. O face cu scopul de a găsi dovezi palpabile care să-i demonstreze teoria conform căreia Pământul a fost populat, în trecut, de civilizaţii mult mai dezvoltate, din punct de vedere tehnologic, decât am crede noi.

Potrivit acestuia, sfera descoperită acum într-o pădure din centrul ţării sale natale, nu este altceva decât o dovadă în plus, în susţinerea teoriei. Aceasta are un diametru de peste 2 m şi seamănă izbitor de mult cu sferele din Costa Rica, sculptate între anii 200 î.Hr-1600 d.Hr, şi, evident cu trovanţii din România şi din alte locuri de pe glob, căci natura poate fi uimitoare uneori…

Chiar și în China

Tehnologia modernă i-a ajutat pe oamenii de ştiinţă să rezolve multe dintre misterele lumii noastre. Se pare că există încă nişte anomalii pe care nici cei mai buni experţi nu le pot explica. Un munte neobişnuit, situat în provincia Guizhou din China, îi uimeşte pe cercetători de generaţii întregi. Muntele este numit Chan Da Ya. În mandarină, acest nume se traduce prin „faleza care depune ouă”. Într-adevăr, stânca este pe atât de bizară pe cât sugerează numele său…

Această formaţiune, de 20 m lungime, produce în mod misterios, „ouă de piatră” de generaţii întregi. Nimeni nu a reuşit să explice de ce. Potrivit indigenilor Shui, din satul Gulu Zhai, durează 30 de ani pentru ca formaţiunile ca nişte ouă să se dezvolte. Satul se află în apropiere, iar localnicii cunosc acest fenomen ciudat dintotdeauna. Mulţi dintre ei fac pelerinaje la stâncă, pentru a atinge „ouăle zeilor”.

Ouă de piatră cu noroc

În sat trăiesc 125 de familii, şi aproape toate au cel puţin câte un „ou de piatră” expus în casă. Sătenii venerează aceste „ouă de piatră”, pe care le consideră semne ale norocului şi prosperităţii. Muntele însuşi a devenit o atracţie turistică populară, datorită fenomenului inexplicabil. Din nefericire, multe dintre aceste„ouă de piatră” căzute, au fost furate şi vândute de către vânătorii de comori. Formaţiunile au o culoare albastru închis şi seamănă cu ouăle de dinozaur.

Toate variază în mărime. Unele sunt destul de mici, şi pot fi ţinute cu o singură mână, dar altele pot să crească mult mai mari, şi să ajungă până la greutatea de 300 kg! Muntele Chan Da Ya, deţine cea mai mare concentraţie de astfel de „ouă”. Presa locală susţine că există şi alte secţiuni ale muntelui unde acestea cresc. Majoritatea ies pe o parte a muntelui, la fel ca în Chan Da Ya. Altele atârnă de la înălţime, precum cuiburile de viespi.

Când mai colţoase, când perfect rotunde

Geologii trebuie încă să confirme cercetările privitoare la cauza acestor „ouă”. Testele au arătat că regiunile muntelui în care cresc „ouăle”, sunt compuse din stâncă de calcar, care se erodează uşor. Totuşi, „ouăle” sunt alcătuite dintr-un tip de rocă mult mai dură. Acesta este motivul pentru care ele rămân chiar şi după ce stânca din jurul lor se erodează. Se crede că pietrele s-au format cu milioane de ani în urmă, în timpul perioadei cambriene.

Experţii nu pot explica însă, cum ceva care s-a format acum 500 de milioane de ani, iese la suprafaţă abia astăzi. Nu se poate explica nici faptul că pietrele au formă perfect rotundă. Ce fenomen natural ciudat! Poate că ştiinţa va reuşi cândva să afle exact motivul şi felul în care unii munţi bizari produc aceste „ouă” misterioase.