Bombardamente atomice în antichitate

Mohenjo Daro este un oraş antic indian care a existat în jurul anului 2600 Î.Hr. A avut o durată de circa 900 de ani. Din motive rămase necunoscute, oraşul a fost ras de pe suprafaţa Pământului. Arheologii încearcă şi acum să afle cauzele dezastrului. Un material rusesc, publicat în martie 2014, aduce noi dovezi legate de cataclismul care a avut loc acolo.

De obicei ne imaginăm oraşele străvechi ca fiind nişte îngrămădiri de locuinţe mizere, urât mirositoare, cu oameni sărăcăcioşi, a căror principală preocupare era procurarea hranei. Ici – colo, palate strălucitoare dominau micimea din jurul lor. Se pare însă că lucrurile nu stăteau aşa. Mojenjo Daro avea 50.000-80.000 de locuitori, care trăiau după nişte principii severe şi în condiţii civilizate.

Utilități contemporane

De exemplu, în mijlocul clădirilor circulare, era câte o curte interioară cu mai multe camere de zi. Existau acolo mai multe spălătorii şi brutării. Arheologii au rămas surprinşi când au descoperit că oraşul avea toalete publice pe străzi. Astfel de construcții lipsesc din multe localităţi chiar şi în zilele noastre. Exista un „hambar”, un depozit central, în care se păstrau rezervele de hrană pentru situaţii deosebite.

Era și un bazin de circa 83 m2 pentru îmbăieri ritualice. Sus pe un deal, o cetate fortificată în care locuitorii se refugiau în caz de pericole. Existau canale acoperite, surse publice de apă şi străzi pietruite sau acoperite cu ceva asemănător asfaltului de azi. Multe dintre înscrisurile găsite pe pietre au rămas şi acum nedesluşite, unele semne fiind complet necunoscute.

O dispariţie bizară

Acest centru cultural, politic şi economic, a dispărut brusc, lucru confirmat de cercetările arheologice moderne. Într-una dintre case s-au găsit 13 schelete de adulţi şi copii care stăteau în jurul unei mese. Toţi aveau dinainte boluri din care mâncaseră, ceea ce demonstra că moartea i-a surprins instantaneu. Descoperirea i-a determinat pe arheologi să elimine mai multe presupuneri făcute anterior.

Se credea că oraşul a fost atacat şi jefuit de duşmani, că i s-a dat foc şi locuitorii au fost ucişi. Nu au fost găsite arme și nu existau urme de lupte. Ciudat este că în unele locuri oamenii au murit ţinându-se de mâini unii cu alţii. Se țineau ca şi cum au fost îngroziţi de ceva anume. Curios a fost şi faptul că pentru un oraş aşa de mare, s-au găsit doar 37 de schelete. Este un semn clar că cea mai mare parte a miilor de locuitori părăsiseră mai înainte locul.

Versiunea surpriză

O poveste veche, datând de prin anul 1528 î.Hr., spune că aici a avut loc o explozie teribilă. Această explozie a distrus brusc oraşul şi a omorât toţi locuitorii. Grupurile de schelete găsite confirmau faptul că totul s-a întâmplat extrem de repede. Se pare că nimeni dintre cei rămași nu au avut timp să se pună la adăpost. Şi mai inexplicabil a fost faptul că o parte din oseminte, dar şi anumite zone de pământ, prezentau un grad de radioactivitate.

Deşi unii pereţi ai caselor erau făcuţi din cărămizi de lut ars, au rezistat exploziei. S-a întâmplat ca şi cum unda de şoc a fost mai mică, dar nivelul radioactiv a fost letal. Inexplicabil, s-au găsit bucăţi de vase din lut ars laolaltă şi vitrificate. Erau transformate într-un fel de sticlă verde, aşa cum s-a întâmplat în urma bombardamentelor atomice de la Hiroşima şi Nagasaki în 1945.

Primul oraș distrus printr-o explozie nucleară

În 1977, arheologul britanic David Davenport a ajuns la concluzia că o mare parte a oraşului a fost distrusă printr-o explozie de o forţă extraordinară. Descoperirile respective i-au făcut pe specialişti să tragă concluzia că Mohenjo Daro a fost primul oraş de pe planeta Pământ, distrus printr-o explozie nucleară. Se presupune că fenomenul s-a produs cu 8.000-10.000 de ani în urmă.

Rămâne un mister existenţa pe planeta noastră a mai multor zone în care persistă urmele unor astfel de explozii şi de radiaţii dintr-un timp când omul nu cunoştea puterea energiei nucleare. În India şi Pakistan circulă legende despre nişte zei veniţi din cer şi despre „carele lor de foc”, care deţineau arme teribil de puternice. Existenţa unor astfel de întâmplări este însă consemnată şi în alte scrieri.

Pucioasă de foc de la Domnul din cer

Iată de pildă ce spune Biblia: „ Atunci Domnul a făcut să plouă peste Sodoma şi Gomora pucioasă de foc de la Domnul din cer. A nimicit cu desăvârşire cetăţile acele, toată câmpia şi pe toţi locuitorii cetăţilor, şi tot ce creştea pe pământ” (Facerea 19; 24,25).

Cine au fost cei care cunoşteau puterea nimicitoare a atomului în urmă cu mai multe mii de ani şi de ce au folosit-o ei împotriva pământenilor? Există vreo legătură între povestea biblică şi Mohenjo Daro, Harappa sau alte locuri de pe glob unde au avut loc fenomene similare?