Întâmplări Secrete cu OZN-uri

Kevin Knuth este profesor de fizică la Universitatea de Stat din Albany, New York, SUA. Într-un material publicat pe 28 iunie 2018 el a solicitat comunităţii ştiinţifice mondiale să „examineze temeinic dovezile existenţei OZN-urilor pe Pământ”. Articolul a fost publicat cu puţin timp înainte de 2 iulie, Ziua Mondială a OZN-urilor. Cererea profesorului american este cât se poate de justificată.

După foarte mult timp de când se ştie despre existenţa străinilor pe Terra, multe dintre întâmplările petrecute cu aceste obiecte şi ocupanţii lor, continuă să fie ascunse marelui public. Vă prezentăm în continuare câteva astfel de fapte petrecute în Rusia, rămase în stadiul de secret.

Doborâți de alte OZN-uri

17 februarie 1978. Localnicii din Zjigansk, un sat din Republica Socialistă Sovietică Yakuţia, URSS, au fost spectatori la un show pe cer. Aceștia au văzut ceva ce semăna cu un fel de exerciţiu de luptă dintre nişte aparate de zbor. Uimiţi, au văzut cum un obiect circular, lovit de nişte raze trase de alte două aeronave, a pornit vertiginos spre Pământ. Acesta se pare că a dispărut în taiga. Întâmplarea a rămas ca poveste în sat, oamenii neştiind ce să creadă.

După 6 luni, în iunie acelaşi an, pilotul unui avion Yak 40 care zbura pe ruta Verhoyansk-Zjigansk a observat obiectul căzut, şi a raportat coordonatele lui. La faţa locului a fost trimis un elicopter cu 14 experţi care au găsit obiectul la 56 km est de Zjigansk. Aparatul avea un diametru de 6,2 m şi o înălţime de 3,8 m. Deasupra sa, era o cupolă semicirculară.

OZN-ul a fost capturat

A urmat o a doua expediţie formată din două elicoptere, un Mi-8 şi un Mi-6, care au aterizat acolo pe 11 iulie 1978. În locul de impact, era un crater cu diametrul de 12 m şi o adâncime de 4-5 m. Obiectul a fost înfăşurat într-o folie izolatoare, ridicat de elicopterul Mi-6 şi dus la Yakutsk. Acolo, a fost ţinut timp de 10 zile într-un fel de carantină, într-un hangar metalic izolat.

Ulterior a fost mutat la baza Tomsk 7, unde a fost vizitat de diverşi specialişti, înalte personalităţi politice şi de stat. Discul avea trei nivele şi o cupolă dintr-un material ca oglinda reflectorizantă. La nivelul inferior au fost găsite două entităţi biologice cu chingi în scaunele de pilotaj. Unul dintre extratereștrii din OZN, avea pe umărul de la costum un pătrat, iar celălalt un cerc şi un triunghi. Corpurile au fost luate şi duse la Laboratorul Vnukovo din Moscova.

Tehnologie extraterestră copiată

Străinii aveau 1,5-1,6 m înălţime, câte şase degete la mâini, cap mare fară păr şi ochi mari negri, migdalaţi. OZN-ul a rămas la Tomsk 7, fosta bază secretă 816 Seversk. În decembrie 1979, discul a fost luat din nou şi mutat la Institutul de Fizică a Energiilor înalte de la Protvino. Acolo s-a încercat repararea lui. După 9 ani, în 1989, pe platforma de testare a Institutului, OZN-ul a fost ridicat în aer până la o înălţime de 5 m.

Acesta a fost ancorat de pământ cu un cablu metalic. Toate datele de mai sus au fost confirmate de căpitanul KGB în retragere, Andrei Petrov. Este posibil ca sovieticii să fi aflat mai multe amănunte legate de aparatul respectiv. Aceste date, le-au folosit ulterior la construirea aeronavelor de luptă extrem de performante. Se pare că și-au înzestrat de curând armata cu aceste aeronave.

Transformați în stane de piatră

13 octombrie 1987, ora 8 şi 35 de minute. Pe ecranele radarelor care supravegheau cerul taigalei siberiene şi-a făcut apariţia un obiect ciudat. Acesta executa viraje bruşte, unele de 90 de grade sau chiar mai ascuţite. Mergea înainte şi înapoi, urca şi cobora brusc pe verticală în timp ce se deplasa. Somat să se identifice, obiectul necunoscut nu a reacţionat în niciun fel.

Una dintre cele trei rachete lansate de bateria de la sol, a lovit discul respectiv în plin şi apartul s-a prăbuşit imediat. După ce s-a izbit de pământ, din el au ieşit mai mulţi omuleţi cu capul mare, fară nas, cu ochi mari, oblici. Aceștia s-au prins de mâini, în cerc, şi au format un fel de sferă luminoasă. Aceasta a început să strălucească tot mai puternic, apoi a explodat şi s-a pulverizat.

Din cei 25 de militari sovietici care erau în apropiere, doar doi au scăpat cu viaţă, ceilalţi 23 au fost ucişi pe loc de deflagraţia respectivă. Cazul a fost semnalat mult mai târziu, în 1991, de ziarul canadian „Weekly World News”. În 1993, întâmplarea a fost relatată şi într-un raport secret al CIA. Necropsia cadavrelor a scos la iveală un lucru ieşit din comun: corpurile ostaşilor, şi organele din interior, erau tari, pietrificate. Concluzia trasă de medicii care au făcut analizele, a fost că asupra lor a acţionat o energie necunoscută pe Terra.