Majestic 12 și arhitecții controlului

Despre Majestic 12 (MJ-12 sau MAJIC 12) s-a auzit prima dată de la William Moore şi Jaime Shandera. Majestic 12 a luat fiinţă în 1947. Documentul de constituire fiind semnat de Harry Truman, al 34-lea preşedinte al SUA. Scopul declarat era acela de a investiga existenţa acelor obiecte zburătoare neidentificate (OZN). Se urmărea şi activitatea acestora, ca urmare a prăbuşirii unui astfel de aparat nonterestru la Roswell, în iulie 1947.

Cele mai importante documente guvernamentale secrete, după 1947

Documente cu diverse grade de secretizare ale Operaţiunii Majestic 12 au fost „atacate” imediat ce au fost făcute publice, în anul 1987. La fel de surprinzător este şi faptul că au apărut o mulţime de documente Majestic 12 apocrife. Dacă documentele originale EBD (Documentul de Informare a lui Eisenhower) din 18 noiembrie 1952, TFM (documentul Truman-Forrestal) din 1947 şi CTM (memorandumul Cutler-Twining) din 14 iulie 1954 sunt autentice, atunci consecinţele sunt extrem de serioase.

Extraterestrii vizitează Pământul. Guvernul a recuperat cel puţin o farfurie zburătoare prăbuşită şi cadavre ale extraterestrilor. Oameni de ştiinţă de renume şi lideri militari au cules, au analizat, au evaluat şi au păstrat secretul despre OZN-uri. Omul nu este singur în univers. Guvernul SUA, se spune, a ascuns cea mai importantă ştire a mileniului, din 1947 încoace. În anul 1984 Jaime Shandera, producător TV, a primit prin poştă, acasă, o rolă de film de 35 de milimetri.

Documente desecretizate

Filmul era unul alb-negru. După ce William Moore şi alţii au încercat să îl evalueze, o nouă rolă de film a apărut în cutia poştală. De data aceasta la scriitorul de ştiinţă şi teme de aviaţie, Don Berliner. Rola de film conţinea multe pagini din SOM 1-01, manualul pentru operaţiuni speciale al Grupului Majestic 12: „Entităţi şi tehnologie extraterestre: recuperare şi eliminare”.

În acest timp, Tim Cooper, cercetător din Big Bear Lake, California, a început să primească şi el, presupuse documente Majestic 12 în cantităţi mari. La prima vedere nu exista nicio legătură între cele trei documente şi SOM 1-01 (trimis prin poştă din Wisconsin, nu din Albuquerque, New Mexico) şi documentele primite de Tim Cooper, care erau de fapt nişte copii xerox, uneori foarte slab vizibile.

Dovezi şi pseudo-dovezi

Au existat mai multe grupuri care au „atacat” documentele. Sunt mulţi cei care cred, în ciuda dovezilor, că nicio navă spaţială exraterestră nu a vizitat vreodată Pământul. Orice document care spune altceva este fals. Nu are rost să se facă o anchetă detaliată şi să se piardă timpul prin arhive. Alţii, care sunt convinşi că OZN-uri şi civilizaţiile extraterestre chiar există, cred că la Roswell nu s-a prăbuşit nicio navă extraterestră. Asta deoarece ei nu au descoperit niciun document secret care să indice acest fapt. Karl Pflock, în cartea „Roswell: Inconvenient Facts and the Will to Believe”, ilustrează perfect această abordare. Dacă la Roswell nu s-a prăbuşit niciun OZN, atunci documentele care confirmă acest lucru sunt false.

Alţii sunt foşti militari care sunt convinşi că documentele trebuie să fie false. Aceștia se bazează pe stilul, formatul, detaliile etc, care nu se potrivesc cu ceea ce ştiu şi cunosc ei. Mulţi ignoră însă schimbările din procedurile de birou (maşini de copiat, editare de text). Se mai adaugă şi faptul că este vorba de Casa Albă care este o instituţie civilă, nu militară. Alţii sunt teoreticienii care stau comozi în scaunele lor şi cred că pot emite judecăţi de valoare. Asta fără să cerceteze fapte.

Da, ştiu de Majestic 12, știu de ei de 40 de ani

În 1987, la doar câteva zile după ce Moore şi Crain au făcut publice documentele autentice ale Majestic 12, fostul preşedinte al Universităţii statului Pennsylvania, Eric E. Walker, a făcut o declaraţie publică foarte interesantă: „Da, ştiu de Majestic 12. Ştiu de ei de 40 de ani. Dar cred că încercarea de a-i identifica este o luptă cu morile de vânt!” O altă declaraţie notabilă a fost cea a generalului James Doolittle, care a confirmat şi el existenţa grupului. Dar a spus că asta este tot ce poate spune.

Chiar şi astronautul Edgar Mitchell, comandantul misiunii lunare Apollo 14, a declarat public că deţine informaţii care atestă faptul că grupul Majestic 12 există. Generalul Arthur E. Exon, care în 1947 activa la baza militară Wright Field, unde au fost aduse resturile navei care s-a prăbuşit la Roswell, a afirmat că ştia de existenţa unei comisii de supervizare a subiectului „OZN”. Acasta era alcătuită în principal, din ofiţeri de informaţii de nivel foarte înalt.

Un al doilea set de dovezi a venit de la o sursă cu totul neaşteptată – Dr. John Alexander, fost colonel în Armata Statelor Unite. În cartea sa „OZN-urile: Mituri, conspiraţii şi realităţi” subliniază că deşi navele extraterestre sunt reale, oficialii americani nu sunt autorizaţi să dezvăluie adevărul. Alexander mai este cunoscut şi ca organizatorul, la mijlocul anilor 1980, a întâlnirilor „Grupului de fizică teoretică avansată”, destinate găsirii unei noi viziuni guvernamentale asupra problematicii OZN. Accesul la aceste întâlniri avea exact acelaşi tip de clasificare „Top Secret – restricted” ca şi accesul la documentele Majestic 12. Într-un interviu radio din 15 iunie 2013, luat de Nancy Du Tetre, John Alexander a admis că grupul Majestic 12 există, dar că acesta nu se ocupă doar de OZN-uri, ci mai ales de continuitatea unor planuri ale administraţiilor americane, pentru a preveni „decapitarea” nucleară a Statelor Unite.