Supraviețuitori ai înghețului

Cu toţii am auzit de cazuri care depăşesc limita normalului. Cele mai multe pot fi explicate, însă ce ne facem cu cele pe care nimeni nu le poate desluşi?

Crăiasa zăpezii

Un astfel de femomen paranormal a avut loc în 1980, când o fată pe nume Jean Hilliard a îngheţat la -30°C. Aceasta a revenit apoi la viaţă, în mod inexplicabil. Doctorii pur şi simplu nu au nicio explicaţie a felului în care fata a supravieţuit, însă povestea este cât se poate de adevărată. Pe data de 20 decembrie 1980, automobilul lui Jean Hilliard, în vârstă de 19 ani, a derapat pe un drum cu gheaţă.

Mașina s-a oprit într-un şanţ. Fata se îndrepta către casă, după ce fusese în vizită la o prietenă. Jean nu a fost rănită în urma incidentului, dar nu a rămas în maşină, temându-se că va muri îngheţată. S-a gândit să meargă până la casa unui prieten care locuia în apropiere dar, temperatura era de -30°C. Casa acestui prieten se afla la o oarecare distanţă.

Frigul epuizează

Jean mergea contra vântului, iar picioarele o dureau cumplit din cauza frigului. După ce a mers 3 km prin zăpadă, tânăra s-a prăbuşit pe strada din faţa casei prietenului său. După cum avea să-şi amintească mai târziu, Jean a văzut şoseaua din faţa casei şi a căzut brusc din cauza extenuării. Nu se mai putea mişca. Când puterile au părăsit-o şi a căzut, ceasul arăta ora 01.00.

Fata a zăcut acolo preţ de 6 ore, în stare de inconştienţă, în acest timp, corpul îi îngheţa încetul cu încetul, şi Jean începea să se prefacă într-o statuie de gheaţă. Corpul i se transformase deja într-un bloc de gheaţă atunci când prietenul ei, Wally Nelson, a ieşit din casă şi a văzut-o întinsă pe jos.

6 ore în zăpadă şi ger

Era ora 07.00 dimineaţa. Wally a crezut că era moartă, fiindcă faţa fetei era albă ca varul. În jurul orei 08.00, Jean a fost dusă la spitalul din localitate, unde doctorii habar n-aveau ce să-i facă pentru a o salva. Corpul ei nu a răspuns la nicio formă de îngrijire medicală. După cum au relatat ulterior medicii, Jean respira foarte încet şi inima ei avea doar câteva bătăi pe minut.

Nu exista niciun spaţiu în care să fie introdus termometrul pentru a putea fi măsurată temperatura. Era îngheţată bocnă şi complet rigidă. Nu putea să-şi mişte nici încheieturile. Doctorii n-au putut să-i mişte nicio parte a corpului şi nici măcar n-au reuşit să-i penetreze pielea cu acul seringii. Ochii fetei, congelaţi şi ei, nu reacţionau deloc la lumină.

Era complet îngheţată şi se părea că nu are nicio şansă de supravieţuire. Fără să poată face mai multe, doctorii i-au pus pansamente calde şi umede pe corp, pentru a-i creşte temperatura. În jurul prânzului însă, Jean a început să geamă şi a cerut apă. În mod miraculos, revenise la viaţă. Pe durata nopţii, a început să-şi mişte uşor braţele şi mâinile şi, până să treacă 3 zile, reuşise să îşi mişte şi picioarele.

Când medicina nu rezolvă paranormalul

Interesant este faptul că nu a fost nevoie de nicio amputare. Toate predicţiile doctorilor, care susţineau că avea să-şi piardă ambele picioare, s-au dovedit eronate. Doctorii au fost uimiţi şi au spus că era pentru prima oară când erau martorii unei asemenea reveniri. În final, Jean nu şi-a pierdut niciun membru. Şi-a petrecut 6 zile în secţia de recuperare intensivă, înainte de a fi dusă într-o cameră de spital obişnuită.

După 49 de zile, Jean a fost externată din spital, fără să sufere vreo afecţiune permanentă. De fapt, era într-o stare perfectă. Acest mister medical este încă neelucidat. Este pur şi simplu imposibil de înţeles cum poate supravieţui un om după ce a fost îngheţat într-un asemenea grad, dar natura este cu adevărat miraculoasă…

Formula nemuriri

Dincolo de bizar şi paranormal, de câteva zeci de ani, criogenia fascinează şi îngrijorează deopotrivă. În ianuarie 1967, James Bedford era primul om supus unei proceduri de criogenie, în Statele Unite. Ce s-a ales de această controversată practică, interzisă în unele ţări, între care şi Franţa? A făcut ea să progreseze ştiinţa? În ce punct a ajuns cercetarea? Se pot împinge oare limitele vieţii, într-un mod rezonabil, în viitor?

Toate acestea sunt întrebări de actualitate. Astfel, în 1967, James Bedford deceda în urma unui cancer incurabil. Profesorul emerit de psihologie de la Universitatea din California obţinuse dreptul ca, după deces, corpul său să fie îngheţat, în speranţa unei viitoare reanimări. Era o premieră mondială. Spera că va putea fi „trezit” atunci când progresele medicinei vor face posibilă vindecarea bolii care l-a răpus.

Și-a pus speranța în criogenare

Zeci de ani mai târziu, acest procedeu, care constă în păstrarea corpurilor persoanelor decedate graţie frigului, continuă să atragă mult interes. Dar se pare că nu oferă, de fapt, absolut nicio garanţie ştiinţifică de reuşită. Chiar şi aşa, în noiembrie anul trecut, o adolescentă britanică de 14 ani a cerut şi a obţinut în justiţie permisiunea de a apela la criogenare în Statele Unite. Tânăra, care suferea de o formă rară de cancer, era în fază terminală şi practic era condamnată la moarte.

Într-o scrisoare adresată judecătorului cu puţin timp înainte de a muri, ea a spus că speră să trăiască mai mult şi pariază pe progresul viitor al ştiinţei şi al medicinei, progres care, la un moment dat, să-i permită să fie readusă la viaţă şi să fie tratată. În natură există specii care nu îmbătrânesc, ceea ce ne poate da speranţe măcar în privinţa posibilităţii de a încetini acest proces şi de a ne depăşi astfel limita de longevitate. Dar deocamdată, în ceea ce priveşte nemurirea, realitatea n-a depăşit încă ficţiunea…