Sfântul Mihail Arhanghelul

Mihail ( pronunția ebraică: [mixael] ; ebraică : מִיכָאֵל , romanizat : Mîkhā’ēl, lit. ‘ Cine este ca Dumnezeu?’, Greacă : Μιχαήλ , romanizat : Mikhael ; latină : Michahel ; Coptic : ⲙⲓⲭⲁⲏⲗ ; Arabă : ميخائيل, مِيكَالَ ، ميكائيل , romanizat : Mīkā’īl, Mīkāl sau Mīkhā’īl ) este un arhanghel din Iudaism, creștinism și islam. În sistemele de credință romano-catolice, ortodoxe orientale, anglicane și luterane, el este numit Sfântul Mihail Arhanghel și Sfântul Mihail. În religiile ortodoxe orientale și occidentale, este numit Sfântul Mihail Taxiarhul. În alte biserici protestante, el este numit pur și simplu Arhanghelul Mihail.

Se sărbătorește la următoarele date:

8 noiembrie (Calendar nou Biserici Ortodoxe Orientale)
8 noiembrie (Bisericile catolice de est)
21 noiembrie (Calendarul vechi al Biserici Ortodoxe Orientale și de Răsărit)
29 septembrie („Michaelmas”)
8 mai (Calendarul Tridentin)
12 din fiecare lună în calendarul coptic (biserici copte)
Multe alte sărbători locale și istorice

Mihail este menționat de trei ori în Cartea lui Daniel. Ideea că Mihail era avocatul evreilor a devenit atât de răspândită încât, în ciuda interdicției rabinice de a face apel la îngeri ca intermediari între Dumnezeu și poporul său, Mihail a ajuns să ocupe un anumit loc în liturgia evreiască.

În Noul Testament , Mihail conduce armatele lui Dumnezeu împotriva forțelor lui Satan în Cartea Apocalipsei, unde în timpul războiului din cer învinge pe Satana. În Epistola lui Iuda, Mihail este menționat în mod special ca „arhanghelul Mihail”. Sanctuarele catolice pentru Mihail au apărut în secolul al IV-lea, când a fost văzut mai întâi ca un înger vindecător, apoi, în timp, ca ocrotitor și conducătorul armatei lui Dumnezeu împotriva forțelor răului.

Biblia ebraică

Mihail este menționat de trei ori în Biblia ebraică (Vechiul Testament), toate în Cartea lui Daniel. Profetul Daniel experimentează o viziune după ce a trecut printr-o perioadă de post. Daniel 10:13-21 descrie viziunea lui Daniel despre un înger care îl identifică pe Mihail ca protectorul Israelului. La Daniel 12:1, Daniel este informat că Mihail va apărea în timpul „sfârșitului”.

Noului Testament

Cartea Apocalipsa (12:7-9), descrie un război în cer, în care Mihail, fiind mai puternic, învinge Satana. După conflict, Satana este aruncat pe pământ împreună cu îngerii căzuți, unde el („acel șarpe antic numit diavolul”) încă încearcă să „conducă lumea întreagă”. În Epistola lui Iuda 1:9 , Mihail este menționat ca „arhanghel” atunci când se confruntă din nou cu Satan. O referință la un „arhanghel” apare și în Epistola I la Tesaloniceni 4:16. Acest arhanghel care anunță a doua venire a lui Hristos nu este numit, dar este adesea asociat cu Mihail (printre alții).

Stânga – Guido Reni – Sfântul Mihail Îl învinge pe Satan
Dreapta – Luca Giordano – Căderea îngerilor rebeli

Coran

Mihail (arabă: ميخائيل Mīkhā’īl, ميكائيل Mīkā’īl), este unul dintre cei doi arhangeli menționați în Coran, alături de Jibrail (Gabriel), în timp ce în surse non-coranice, cum ar fi Sahih Muslim, “Israfil” (uneori scris, „Israfel”) este încă un „arhanghel” islamic. În Coran, Mihail este menționat o singură dată, în Sura 2:98: “Cine este dușman al lui Dumnezeu, și îngerilor și mesagerilor Săi, lui Jibrail și Mikhail! Atunci, Dumnezeu (El Însuși) este un dușman al necredincioșilor”. Unii musulmani cred că referința din Sura 11:69, este Mihail, unul dintre cei trei îngeri care l-au vizitat pe Avraam.

Iudaism

Conform tradiției evreiești rabinice, Mihail a acționat ca avocat al Israelului și uneori a trebuit să se lupte cu prinții celorlalte națiuni (cf. 10:13) și în special cu îngerul Samael, acuzatorul Israelului. Dușmănia lui Mihail cu Samael datează din perioada în care acesta din urmă a fost aruncat din cer. Samael a pus stăpânire pe aripile lui Mihail, pe care a dorit să le coboare cu el în căderea lui; dar Mihail a fost mântuit de Dumnezeu. Mihail a spus „Fie ca Domnul să vă mustre” lui Satan pentru că a încercat să revendice trupul lui Moise. Ideea că Mihail era avocatul evreilor a devenit atât de răspândită, că în ciuda interdicției rabinice de a face apel la îngeri ca intermediari între Dumnezeu și poporul său, Mihail a ajuns să ocupe un anumit loc în liturghia evreiască: „Când un om are nevoie, trebuie să se roage direct lui Dumnezeu și nici lui Mihail, nici lui Gabriel.” Au fost scrise două rugăciuni, cerându-I ca prinț al milosteniei să intervină în favoarea Israelului: una compusă de Eliezer ha-Kalir, iar cealaltă de Iuda Ben Samuel He-Hasid. Dar apelul la Mihail pare să fi fost mai frecvent în cele mai vechi timpuri. Astfel, Ieremia se spune că i-a adresat o rugăciune.

Rabinii declară că Mihail a intrat pe rolul său de apărător la vremea patriarhilor biblici. Astfel, potrivit rabinului Eliezer ben Jacob, Mihail a salvat pe Avraam din cuptorul în care fusese aruncat de Nimrod (Midrash Genesis Rabbah xliv.16). A fost Mihail, „cel care a scăpat” (Geneza 14:13), care i-a spus lui Avraam că Lot a fost prins în captivitate (Midrash Pirke R. El.) și care a protejat-o pe Sarah de a nu fi spurcată de Abimelech. El a anunțat lui Sarah că va purta un fiu și tot el l-a salvat pe Lot la momentul distrugerii Sodomei.

Se spune că Mihail l-a împiedicat pe Isaac să fie sacrificat de tatăl său prin înlocuirea unui berbec în locul său și l-a salvat pe Iacob, în timp ce se afla în pântecele mamei sale, să fie ucis de Samael. Mai târziu, Mihail l-a împiedicat pe Laban să-i facă rău lui Iacob. (Pirke De-Rabbi Eliezer, XXXVI). Mihail a luptat cu Iacob și, după aceea, l-a binecuvântat.

Midrash Exodus Raba susține că Mihail a exercitat funcția de avocat al Israelului în timpul Exodului, de asemenea, atunci când Satan (ca un adversar) acuză pe copiii lui Israel de idolatrie și declară, prin urmare, că aceștia merită moarte prin înec în Marea Roșie. Se spune, de asemenea, despre Mihail că a distrus armata lui Sennacherib.

Creștinism – Păreri și devotamente creștine timpurii

Mihail a fost venerat ca vindecător în Frigia catolică (Turcia modernă). Cel mai vechi și mai cunoscut sanctuar catolic al lui Mihail din Orientul Apropiat antic a fost asociat și cu apele vindecătoare. Michaelion a fost construit în secolul IV timpuriu, de către împăratul Constantin, la Calcedon ,pe locul unui templu anterior numit Sosthenion.

Epifanie de Salamina (c. 320-403) s-a referit în Hexaemeronul său coptic-arab la Mihail, ca înlocuitor al Satanei în rai. În consecință, după ce Satana a căzut, Mihail a fost numit în funcția pe care o ocupa Satana atunci când era încă unul dintre îngerii nobili.

O pictură a Arhanghelului care ucide un șarpe a devenit o piesă de artă majoră la Michaelion, după ce Constantin l-a învins pe Licinius acolo în anul 324, ducând în cele din urmă la iconografia standard a Arhanghelului Mihail ca un sfânt războinic ucigând un dragon. Michaelion a fost o biserică magnifică, iar în timp a devenit un model pentru sute de alte biserici din creștinismul de est, care a răspândit devotamente către Arhanghelul Mihail.

În secolul al IV-lea, omilia Sfântului Vasile cel Mare (De Angelis) l-a plasat pe Sfântul Mihail peste toți îngerii. El a fost numit „Arhanghel” pentru că el anunță alți îngeri, titlul Αρχαγγέλος (archangelos) fiind folosit de el în Iuda 1:9. În secolul al VI-lea, viziunea lui Mihai ca vindecător a continuat la Roma; unde după o ciumă, bolnavul dormea noaptea în biserica Castel Sant’Angelo (dedicată lui pentru salvarea Romei), în așteptarea manifestării sale.

În secolul al VI-lea, creșterea devoțiilor față de Mihail în Biserica Occidentală s-a manifestat prin sărbătorile dedicate lui, așa cum este consemnat în Sacramentarul Leonin. Sacramentarul Gelasian din secolul al VII-lea a inclus sărbătoarea „Sf. Michaelis Archangeli” , la fel ca și sacramentarul gregorian din secolul al VIII-lea . Unele dintre aceste documente se referă la o basilică Archangeli care nu mai există pe via Salaria din Roma.

Angeologia lui Pseudo-Dionisie, care a fost citită în secolul al 6-lea, a dat lui Mihail un rang în ierarhia cerească. Mai târziu, în secolul al XIII-lea, alții precum Bonaventure, au crezut că el este prințul Serafimilor, primul dintre cele nouă ordine îngerești. Potrivit lui Thomas Aquinas (Summa Ia. 113,3), el este Prințul ultimului și celui mai de jos cor, cel al Îngerilor.

Stânga – Anonim Bolivian – San Miguel Arcángel
Dreapta – Jacopo Vignali – San Michele Arcangelo Libera Le Anime del Purgatorio

Catolicism

Catolicii se referă adesea la Mihail ca „Sfântul Mihail, Arhanghelul” sau „Sfântul Mihail”, titlu care nu indică canonizarea. El este, în general, menționat în litanii creștini ca „Sfântul Mihail”, ca și în Litania Sfinților. În versiunea scurtată a acestei litanii folosite în Vigilul de Paște, el este singurul dintre îngeri și arhangheli care este menționat pe nume, omițând pe Sfântul Gabriel și Sfântul Rafael.

În învățăturile romano-catolice, Sfântul Mihail are patru roluri principale. Primul său rol, este acela de a fi liderul armatei lui Dumnezeu și conducătorul forțelor cerului în triumful lor asupra puterilor iadului. El este privit ca modelul de înger al virtuților războinicului spiritual, cu conflictul împotriva răului uneori privit ca ”bătălia din interior”.

Al doilea și al treilea rol al lui Mihail în învățăturile catolice se referă la moarte. În cel de-al doilea său rol, Mihail este îngerul morții, ducând sufletele tuturor celor decedați la cer. În acest rol, Mihail coboară la ceasul morții și oferă fiecărui suflet șansa de a se răscumpăra înainte de a trece; consternând astfel diavolul și minionii săi. Rugăciunile catolice se referă adesea la acest rol al lui Mihail. În cel de-al treilea rol, el cântărește sufletele în cumpănă perfect echilibrată. Din acest motiv, Mihail este adesea înfățișat cu balanța în mână.

În cel de-al patrulea rol, Sfântul Mihail, este hramul special al poporului ales în Vechiul Testament, este și păzitorul Bisericii. Prin urmare, nu era neobișnuit ca îngerul să fie venerat de ordinele militare ale cavalerilor din Evul Mediu. Astfel, nomenclatura satelor din jurul Golfului Biscay reflectă această istorie. Acest rol se extinde și la a fi patronul mai multor orașe și țări.

Catolicismul roman include tradiții precum Rugăciunea către Sfântul Mihail, în care se cere în mod specific, credincioșii să fie „apărați” de sfânt. Mătăniile aduse Sfântul Mihail sunt formate din nouă salutări, cate una pentru fiecare cor de îngeri.

Rugăciunea Sfântului Mihail Arhanghelul

Sfinte Mihaile Arhanghel, apără-mă în luptă, Fii apărarea mea împotriva răutății și a vicleniilor Diavolului. Fie ca Dumnezeu să-l mustre, mă rog cu smerenie, și tu, O Prinț al oștirilor cerești, prin puterea lui Dumnezeu, aruncă în iad Satana și toate spiritele rele, care rătăcesc în lumea care caută ruina sufletelor, Amin!

Ortodoxia orientală și de răsărit

Ortodoxismul Estic a acordat Sfântului Mihail Arhanghelul titlul de „Archistrategos“, sau „Comandantul Suprem al Oștirilor cerești“. Ortodocșii se roagă îngerilor lor păzitori și, mai ales, lui Mihail și Gabriel.

Ortodocșii de răsărit au avut întotdeauna devotamente puternice față de îngeri, iar tendința continuă până în prezent cu termenul „Puteri fără trup” aplicat lor. O serie de sărbători dedicate Arhanghelului Mihail sunt sărbătorite de către ortodocșii de răsărit pe tot parcursul anului.

Arhanghelul Mihail este menționat într-o serie de imnuri și rugăciuni ortodoxe estice, iar icoanele sale sunt utilizate pe scară largă în cadrul bisericilor ortodoxe răsăritene. În multe icoane ortodoxe de răsărit, Hristos este însoțit de o serie de îngeri, Mihail fiind o figură predominantă printre ei.

În Rusia, multe mănăstiri, catedrale, curți bisericești și negustori sunt dedicate comandantului șef Mihail, iar majoritatea orașelor rusești au o biserică sau o capelă dedicată Arhanghelului Mihail.

Locul lui Mihail în Biserica Ortodoxă Coptică din Alexandria este ca un mijlocitor sfânt, unde este văzut ca fiind acela care prezintă lui Dumnezeu rugăciunile drepților, care însoțește sufletele morților la cer, care îl învinge pe diavol. Este sărbătorit liturgic în ziua de 12 a fiecărei luni copte. În Alexandria, o biserică i-a fost închinată la începutul secolului al IV-lea pe 12 a lunii lui Paoni, iar pe 12 a lunii Hathor este sărbătorirea numirii lui Mihail în ceruri, unde Mihail a devenit căpetenia îngerilor.

Stânga – Pictură Bisericească
Dreapta – Raffaello Sanzio – Le Grand Saint Michel

Viziunea religiei protestante

Unele denumiri protestante îl recunosc pe Mihail ca un arhanghel. În cadrul protestantismului, tradiția anglicană și metodistă recunoaște patru îngeri ca arhangheli: Mihail Arhanghelul, Rafael Arhanghelul , Gabriel Arhanghelul și Uriel Arhanghelul. Evanghelistul Billy Graham a scris că în Sfânta Scriptură, există doar un individ descris în mod explicit ca arhanghel – Mihail – în Iuda 1:9.

Citând Hengstenberg, John A. Lees, în Enciclopedia Bibliei Standard Internațională, afirmă: „Cercetătorii protestanți anteriori l-au identificat de obicei pe Mihail cu Hristosul preîncarnat, găsind sprijin pentru viziunea lor, nu numai în juxtapunerea „copilului” și a arhanghelului, în Apocalipsa 12:1-17, dar și în atributele care i-au fost acordate lui Daniel”.

În secolul al XIX-lea, Charles Haddon Spurgeon a afirmat că Isus este „adevăratul Mihail” și „singurul Arhanghel”, și că este Dumnezeu Fiul și egal cu Tatăl.

În cadrul anglicanismului, controversatul episcop Robert Clayton (decedat în 1758) a propus ca Mihail să fie Logosul și Gabriel Sfântul Duh. Controversele asupra opiniilor lui Clayton au determinat guvernul să ordone urmărirea sa, dar a murit înaintea examinării programate.

Mihail continuă să fie recunoscut printre protestanți ai bisericilor cheie dedicate lui, de exemplu, Biserica Sf. Mihail din Hamburg și Biserica Sf. Mihail din Hildesheim , fiecare dintre acestea făcând parte din biserica luterană și au apărut în seria Bundesländer de 2 monede comemorative pentru anul 2008 și respectiv 2014.

Pe vremea lui Bach, sărbătoarea anuală a lui Mihail și Tuturor Îngerilor se sărbătorea la data de 29 septembrie, fiind sărbătorită regulat cu o slujbă festivă, pentru care Bach a compus mai multe sonate, de exemplu, sonata de cor Herr Gott, dich loben alle wir, BWV 130 în 1724, Es erhub sich ein Streit , BWV 19, în 1726 și Man singet mit Freuden vom Sieg , BWV 149, în 1728 sau 1729.

Adventiști de ziua a șaptea

Adventiștii de ziua a șaptea, cred că „Mihail” nu este decât unul dintre numeroasele titluri aplicate Fiului lui Dumnezeu, a doua persoană a Dumnezeirii. Potrivit adventiștilor, o astfel de părere nu intră în niciun fel în conflict cu credința în deplina sa divinitate și în preexistența lui eternă. Conform teologiei adventiste, Mihail a fost considerat „Cuvântul etern” și nu o ființă creată sau un înger creat, și cel prin care toate lucrurile au fost create. Cuvântul s-a născut apoi întrupat ca Isus.

Adventiștii de ziua a șaptea cred că numele „Mihail” semnifică „Unul care este ca Dumnezeu” și că, mai reprezinta „Arhanghel” sau „șef al îngerilor”, el a condus îngerii și astfel afirmația din Apocalipsa 12:7-9 identifică pe Isus ca fiind de fapt Mihail.

În concepția adventistă de ziua a șaptea, afirmația din unele traduceri din Tesaloniceni 4:13-18 și Ioan 5:25-29 confirmă că Isus și Mihail sunt la fel.

Stânga – Michael Jaletzke – Erzengel Michael, Universität Bonn Haupteingang
Dreapta – August Vogel – Statue über dem Portal der St. Michaeliskirche Hamburg

Martorii lui Iehova

Martorii lui Iehova consideră că Mihail este un alt nume pentru Isus în ceruri, în existența sa pre-umană și post-înviere. Ei spun că articolul definit în Iuda 9 – referindu-se la „Mihail arhanghelul” – îl identifică pe Mihail ca fiind singurul arhanghel. Ei consideră că Mihail este sinonim cu Hristos, descris la 1 Tesaloniceni 4:16 coborând „cu un strigăt de poruncă, cu vocea unui arhanghel și cu sunetul trompetei”.

Ei cred că rolurile proeminente atribuite lui Mihail la Daniel 12:1 și Apocalipsa 12:7, 19:14, 16, sunt identice cu rolurile lui Isus, fiind ales pentru a conduce poporul lui Dumnezeu și ca singurul care „se ridică”, identificându-i pe cei doi ca fiind același spirit. Pentru că ei îl identifică pe Mihail cu Isus, el este considerat, așadar, primul și cel mai mare dintre toți fiii cerești ai lui Dumnezeu, mesagerul principal al lui Dumnezeu, care preia conducerea în a pretinde suveranitatea lui Dumnezeu, a sfinți numele său, a lupta cu forțele nelegiuite ale lui Satan și a proteja oamenii legământului lui Dumnezeu pe Pământ. Martorii lui Iehova îl identifică și pe Mihail cu „Îngerul Domnului” care i-a condus și i-a protejat pe israeliți în pustie.

Biserica lui Iisus Hristos și a Sfinților din Zilele de pe Urmă

Sfinții din zilele de pe urmă (cunoscuți și sub denumirea de mormoni) consideră că Mihail este Adam, Cel Vechi De Zile (Dan. 7), un prinț și patriarhul familiei umane. De asemenea, ei susțin că Mihail l-a ajutat pe Iehova (forma cerească a lui Isus) în crearea lumii sub conducerea lui Dumnezeu Tatăl și l-au aruncat pe Satan din ceruri.

Islam

În islam, Mihail, de asemenea, spus Mika’il, este unul dintre arhangheli și se spune că este responsabil pentru forțele naturii. Din lacrimile lui Mihail, se creează îngeri. Astfel de îngeri sunt ajutoarele lui Mihail.

Coranul îl menționează pe Mihail împreună cu Gabriel în versetului Al-Baqara:

”Cine este dușman al lui Allah și al îngerilor și al mesagerilor Săi, al lui Gabriel și Mihail, – Iată! Allah este un dușman al celor care resping credința.
- Coran, capitolul 2 (Al-Baqara) versetul 98”

În islamul sunit, Mihail apare în narațiunea creației lui Adam. În consecință, el a fost trimis să aducă o mână de pământ; dar Pământul nu va ceda o bucată de sine, unele dintre ele vor arde. Aceasta este articulată de Al-Tha’labi a cărui narațiune afirmă că Dumnezeu îi va spune Pământului că unii îl vor asculta, iar alții nu.

În Islamul Shia, în Dua Umm Dawood, o cerere transmisă de al șaselea imam Ja’far al-Sadiq, naratorul trimite binecuvântare asupra lui Mihail (cu numele său scris ca Mīkā’īl):

“O, Allah! Dăruiește-ți binecuvântarea pe Îngerul Mihail al milostivirii Tale și creat pentru bunătate și căutător de iertare și susținător al oamenilor ascultători.”

Aveți mai jos câteva modele de pandantive cu Sf. Mihail:

Credințe ezoterice

Ocultistul francez, Eliphas Levi, filosoful german Franz von Baader și teozoful Louis Claude de St. Martin au vorbit despre anul 1879 ca fiind anul în care Mihail a biruit dragonul. În 1917, Rudolf Steiner, fondatorul antroposofiei, a declarat în mod similar: „În 1879, în noiembrie, a avut loc un eveniment de moment, o bătălie a Puterilor întunericului împotriva Puterilor Luminii, încheindu-se ca și în pictogramele cu Mihail care învinge Dragonul”.

Arhanghelul Mihail a fost menționat și în greaca veche în Magia Papyri (cca secolul II î.Hr. – 400 d.Hr.), numai în aceste seturi de texte el intră sub titlul de zeitate.