Ce Semnifică Simbolul Zoroastru sau Zarathustra
Simbolul înaripat asociat acum cu zoroastrismul este cunoscut și sub numele de Faravahar. Își are originile într-un simbol mai vechi al unui disc înaripat fără o figură umană în el. Acest simbol vechi de peste 4000 de ani și găsit atât în Egipt, cât și în Mesopotamia, a fost asociat în mod obișnuit cu soarele și cu zeitățile puternic legate de soare.
De asemenea, reprezenta puterea, în special puterea divină, și era folosit pentru a consolida conceptul de regi-zeu și conducători numiți de Dumnezeu. Asirienii asociau discul înaripat cu zeul Shamash. Aveau și o versiune similară cu Faravahar, cu o figură umană în interior sau ieșind din disc, pe care l-au asociat cu zeul lor patron, Assur.
Dintre ei, împărații ahemenizi (600 e.n. până la 330 e.n.) l-au adoptat pe măsură ce răspândeau zoroastrismul în imperiul lor ca religie oficială. „Faravahar” este un cuvânt Pahlavi (cunoscut și ca persan mijlociu). Se spune că este derivat din cuvântul Avestan (limba Avesta, scriptura zoroastriană) „fravarane”, care se traduce prin „eu aleg”.
Fravarti sau Fravashi
Alternativ, s-a sugerat că numele acestui simbol este legat de cuvântul persan vechi „fravarti” sau „fravashi”, care înseamnă „a proteja”. Primul implică alegerea pe care o facem de a urma învățăturile zoroastrismului, în timp ce cel de-al doilea implică protecția divină a unui spirit păzitor. Potrivit unei astfel de interpretări, bărbatul cu barbă în centrul cercului reprezintă sufletul uman.
O mână este întinsă pentru binecuvântare, oferind un memento pentru a ține cont de calea către cer. Cealaltă mână ține un „cerc de promisiune”, reamintindu-le zoroastrienilor să-și țină întotdeauna promisiunile. Fiecare aripă are trei straturi de pene, care simbolizează gândurile bune, cuvintele bune și faptele bune.
Cercul central reprezintă eternitatea. Cele două forme ca o panglică care se extind din cerc simbolizează cele două opțiuni cu care oamenii se confruntă și anume binele și răul. Zoroastru, cunoscut și sub numele de Zarathustra, este considerat fondatorul spiritual al zoroastrismului. Se spune că a fost un profet iranian care a fondat o mișcare religioasă care a contestat tradițiile existente ale religiei antice iraniene.
Se cunosc relativ puține lucruri despre Zoroastru
Acesta a inaugurat o mișcare care a devenit în cele din urmă o religie de bază în Iranul antic. Era un vorbitor nativ de avestan și a trăit în partea de est a platoului iranian, dar locul său exact de naștere este incert. Există puțin consens academic cu privire la momentul în care a trăit. Unii savanți, folosind dovezi lingvistice și socio-culturale, sugerează o datare undeva în mileniul II î.Hr.
Alți savanți îl datează în secolele al VII-lea și al VI-lea î.Hr. ca aproape contemporan al lui Cirus cel Mare și lui Darius cel Mare. Zoroastrismul a devenit în cele din urmă religia oficială de stat a Iranului antic și subdiviziunile sale îndepărtate din jurul secolului al VI-lea î.Hr. până în secolul al VII-lea d.Hr., când religia însăși a început să scadă în urma cuceririi arabo-musulmane.
Zoroastru este creditat cu paternitatea Gathas-ului, precum și a Yasna Haptanghaiti, o serie de imnuri compuse în dialectul său natal Avestan. Acestea cuprind nucleul gândirii zoroastriene. Se știu puține despre Zoroastru. Cea mai mare parte a vieții lui este cunoscută doar din aceste texte puține. După orice standard modern al istoriografiei, nicio dovadă nu îl poate plasa într-o perioadă fixă.
Lupta eternă dintre Aša și Druj
Istoricizarea din jurul lui poate face parte dintr-o tendință dinainte de secolul al X-lea d.Hr. care istoricizează legendele și miturile. Numele lui Zoroastru în limba sa natală, Avestan, era probabil Zaraθuštra. Numele său în engleză, „Zoroastru”, derivă dintr-o transcriere greacă ulterioară (secolul al V-lea î.Hr.), Zōroastrēs (Ζωροάστρης), așa cum este folosită în Lydiaca lui Xanthus (Fragmentul 32) și în Primul Alcibiade al lui Platon (122a1).
Această formă apare ulterior în latinescul Zōroastrēs și, în ortografiile grecești ulterioare, ca Ζωροάστρις Zōroastris. Forma greacă a numelui pare să se bazeze pe o transliterare fonetică sau o substituție semantică a lui Avestan zaraθ- cu grecescul ζωρός zōros (literal „nediluat”) și substratul BMAC -uštra cu ἄστρον astron („stea”).
În Gathas, Zoroastru vede condiția umană ca o luptă mentală dintre aša și druj. Conceptul cardinal de aša, care este foarte nuanțat și doar vag traducabil, se află la baza tuturor doctrinelor zoroastriene, inclusiv a lui Ahura Mazda (care este aša), creație, existență și condiţie pentru liberul arbitru. Scopul omenirii, ca și al oricăror alte creații, este să se susțină și să se alinieze la aša.
Heraclit, inspirat de Zoroastru
Pentru omenire, acest lucru se întâmplă prin participarea etică activă la viață, ritual pentru exercitarea gândurilor, cuvintelor și faptelor constructive/bune. Elemente ale filosofiei zoroastriene au intrat în Occident prin influența lor asupra iudaismului și platonismului. Au fost identificate ca unul dintre evenimentele timpurii cheie în dezvoltarea filozofiei.
Printre filozofii greci clasici, Heraclit este adesea menționat ca fiind inspirat de gândirea lui Zoroastru. În 2005, Oxford Dictionary of Philosophy l-a clasat pe Zarathustra pe primul loc în cronologia filozofilor. Impactul lui Zarathustra persistă și astăzi, în mare parte datorită sistemului de etică religioasă pe care l-a fondat, numit Mazdayasna.
Cuvântul Mazdayasna este Avestan și este tradus ca „Închinarea înțelepciunii/Mazda” în engleză. Enciclopedia Istoria Naturală (Pliniu) susține că zoroastrienii i-au educat ulterior pe greci, Aceștia, începând cu Pitagora, au folosit un termen similar, filozofie sau „dragostea de înțelepciune” pentru a descrie căutarea adevărului suprem.
Aveți mai jos câteva produse cu simbolul Zoroastru:
Zoroastru a subliniat libertatea individului de a alege binele sau răul și responsabilitatea individuală pentru faptele sale. Această alegere personală de a accepta aša și de a evita druj este propria decizie și nu un dictat al Ahura Mazda. Pentru Zoroastru, gândind gânduri bune, rostind cuvinte bune și făcând fapte bune, creștem aša în lume și în noi înșine,.
Ssărbătorim ordinea divină și ajungem un pas mai aproape pe drumul etern spre Frashokereti. Astfel, nu suntem sclavii sau servitorii lui Ahura Mazda, dar putem face o alegere personală de a fi colegi de lucrare, perfecționând astfel lumea ca saoshyants („perfectorii lumii”) și pe noi înșine și, în cele din urmă, obținem statutul de Ashavan ( „Maestrul lui Asha”).
Articole recente
(Nu sunt voturi încă)