Ce simbolizează Crucea

În cultura, spiritualitatea şi religiile umanităţii, din timpuri străvechi, crucea apare ca un simbol cu profunde semnificaţii.

Simbolistica în culturile lumii

Nu se ştie cu precizie când a apărut cea dintâi imagine cu forma crucii. Cercetătorii susţin că este al doilea element grafic apărut, după cerc. Crucea este redată în desene de către copiii din multe culturi ale lumii. S-au găsit încrustrări în piatră, de forma crucii, în unele peşteri europene. Acestea datează din epoca de piatră şi fiind dedicate unor culturi străvechi.

Acest simbol a fost întâlnit în culturile celtice şi germanice. Unele monezi celtice cu simbolul crucii au apărut cu multe secole înaintea creştinismului. Acestea aveau pe una dintre feţe o cruce asemănătoare cu cea din epoca de piatră. Alte monezi înfăţişau un bărbat ţinând în mână o cruce, stând pe un cal care sărea peste o frunză de ferigă. Simbolismul ferigii este asociat cu Copacul Vieţii.

În 2013 a fost descoperit poate cel mai vechi simbol al crucii în Irak. Este o cruce având o vechime de aproximativ 4 mii de ani, care se asemănă cu crucea pe care a fost răstignit Iisus. Unii cercetători spun că era un instrument folosit, pe vremuri, la aprinderea focului. Aceasta a devenit un simbol sacru al focului sau al Soarelui. În unele culturi reprezenta un însemn mistic al fulgerului sau al zeului furtunii.

O emblemă a manifestării Forțelor Cosmice

Este în același timp şi o emblemă a civilizaţiei primitive ariene. Un alt simbol vechi este crucea ankh din Egiptul Antic. Acest simbol apare adesea în mâinile zeiţei Sekhet şi reprezintă dimensiunile vieţii. Semnificaţiile crucii s-au afirmat diferit în culturile lumii. Este privită ca o împărţire a lumii în cele patru elemente (apă, foc, aer, pământ). De asemenea, simbolizează cele patru puncte cardinale. La alte culturi era considerată reprezentarea uniunii dintre lumea pământeană (linia orizontală) şi lumea divină (linia verticală).

Cuvântul cruce este înregistrat în engleza veche din secolul al X-lea sub formă de cros, exclusiv pentru instrumentul crucificării lui Hristos, înlocuind cuvântul nativ englez vechi rood. Istoria cuvântului este complicată. Se pare că a intrat în engleză din irlandeza veche, posibil prin vechea limbă norvegiană, în cele din urmă din latina crux (sau acuzativul crucem și genitivul său crucis), „cruce”.

Verbul englezesc to cross apare mai întâi în sensul „a face semnul crucii”. Sensul generic „a se intersecta, a trece” se dezvoltă în secolul al XV-lea. Cuvântul latin a fost totuși, influențat de etimologia populară de un cuvânt germanic nativ reconstruit ca krukjo (engleză crook, engleză veche crycce, norvegiana veche krokr, germana veche krucka).

Crucea, simbol al execuției capitale

Acest cuvânt, prin contopirea cu latina Punctul crucial, a dat naștere la franceză veche crocier (franceză modernă Crosse), termenul de Crook, adoptată în limba engleză ca Crosier. Crucea latină se referea la gibbet unde erau executați infractorii, un stâlp, cu sau fără traversă, pe care condamnații erau țintuiți sau spânzurați, dar mai ales o cruce sau stâlpul unei căruțe.

O cruce este o figură geometrică formată din două linii sau bare care se intersectează, de obicei perpendiculare una pe cealaltă. Liniile rulează de obicei vertical și orizontal. O cruce cu linii oblice, sub forma literei latine X , este denumită, de asemenea, crucea Sfântului Andrei. De-a lungul secolelor, crucea în diversele sale forme a fost un simbol al diferitelor credințe.

În vremurile precreștine, acesta era un simbol religios păgân în toată Europa și Asia de Vest. În cele mai vechi timpuri, efigia unui bărbat agățat de o cruce a fost amenajată pe câmpuri pentru a proteja culturile. Crucea a fost chiar considerată un simbol masculin al Arborelui falic al Vieții. Astfel a apărut adesea împreună cu cercul feminin-genital sau oval.

Crucea în creştinismul timpuriu

Denumirea de „cruce” provine din latinescul „crux”, ce reprezenta un mijloc folosit de romani pentru a-i tortura pe creştini. Adoptarea crucii ca simbol iconografic creştin, s-a făcut începând cu secolul al IV-lea. Cu toate vicisitudinile existente în sec. al II-lea, crucea era asociată cu creştinii. Acest fapt este reliefat de multe scrieri anticreştine.

Tertullian îi numea pe credincioşii creştini „crucis religiosi” sintagmă ce avea semnificaţia „adepţii crucii”. De asemenea, s-a consemnat că era o tradiţie pentru creştini să-şi facă semnul crucii deasupra frunţii. Enciclopedia evreiască menţionează că simbolul crucii a început să fie cunoscut poate chiar mai devreme de secolul al II-lea. Era făcut pe frunte şi piept cu scopul de protecţie împotriva demonilor.

Aveți mai jos câteva produse cu simbolul crucii: