Comunicarea celulară și biofotonii

Omul este o structură extrem de complexă alcătuită din trilioane de celule, ale căror funcţionalităţi nu le cunoaştem în întregime. Dacă această afirmaţie vi se pare una pretenţioasă, reţineţi că doar în secundele în care aţi citit aceste cuvinte, într-o singură celulă din corpul dumneavoastră au avut loc peste 100.000 de reacţii chimice.

Căutări şi răspunsuri

Dr. Fritz Albert Popp s-a născut la 19 mai 1938 şi este biofizician german, specializat în biologie celulară şi fizică cuantică. Împreună cu colegii săi de la Universitatea din Marburg a început să studieze emisiile de biofotoni. Sunt acele particule care transmit energie termică sau cuante de lumină. Acestea au ca sursă un corp viu, animal sau vegetal. El a stabilit că aceste radiaţii sunt extrem de slabe, imperceptibile pentru organele noastre. Nu trebuiesc confundate cu bioluminiscenţa, care este produsă de unele organisme vii (licurici, peşti, mucegaiuri, ciuperci) printr-un proces chimic de oxidare a luciferinei.

S.O.S. la nivel celular

Biofotonii sunt produşi prin reacţiile care au loc în „programul” nostru genetic, în acidul dezoxiribonucleic (ADN). Ei sunt energie coerentă, purtătoare de informaţii şi sunt legaţi de funcţionarea sistemelor noastre biologice. În anul 1974, dr. V.P. Kazanciev, împreună cu echipa sa de cercetare din Novosibirsk, a anunţat că a detectat o comunicare intercelulară prin intermediul biofotonilor. Până în 1980, el a efectuat peste 12.000 de experimente. Acesta a descoperit, printre altele, că celulele rănite sau bolnave emit o cantitate mai mare de biofotoni. Acest lucru a fost interpretat ca fiind un semnal de alarmă, un SOS, prin care se anunţă o primejdie pentru organismul respectiv.

Comunicare celulară permanentă, codificată

Acest schimb de informaţii seamănă cu transmisiile prin intermediul fibrelor optice. Acest fapt, i-a determinat pe cercetători să se întrebe dacă noi nu suntem cumva nişte holograme care funcţionează prin comenzi primite din altă parte. În mai 2012, dr. Serghei Maiburov, de la Institutul de Fizică Lebedev din Moscova, a afirmat că între celulele organismelor vii există o comunicare permanentă, efectuată printr-un cod secret pe bază de lumină, descifrat numai la nivel celular.

Experimental, el a constatat că icrele de peşte emit biofotoni care pot favoriza dezvoltarea altor ouă de peşte, aflate în alt loc. Fluxurile biofotonice sunt emise în „rafale”, la intervale periodice şi seamănă cu o transmisie de date binare. „Este un fel de comunicare digitală ca între calculatoare. Analiza radiaţiilor de biofotoni dintre diferitele culturi de icre a demonstrat că informaţiile sunt codificate la fel ca la un algoritm analogic”, a spus savantul.

O inginerie bizară

Studii recente au demonstrat că sistemul de comunicaţii biofotonice este independent de mecanismul care produce fotonii. Iniţial s-a crezut că acestea sunt incoerente. Mai târziu însă, s-a constatat că sunt asemănătoare impulsurilor de la un laser. Dacă icrele de peşte comunică între ele, există şi alte sisteme complexe, ca de pildă creierul uman, care emit semnale biofotonice?

Comunicarea neuronală

Se ştie că neuronii, acele celule adaptate la recepţionarea şi transmiterea de informaţii, comunică între ei. Aceștia au rol determinant în funcţionarea organismului uman. Transmisiile se realizează prin reacţia unor substanţe chimice precum serotonina, dopamina şi noradrenalina. Serotonina participă la producerea somnului, a depresiei, anxietăţii, a senzaţiei de vomă, dar şi la reglarea pulsului, tensiunii arteriale şi temperaturii.

Dopamina este un neurotransmiţător care transportă informaţiile între celulele creierului. Aceasta ne ajută să simţim plăcerea, dar şi durerea şi este cea care ne influenţează în luarea deciziilor. Noradrenalina este responsabilă de transmiterea informaţiilor spre muşchii netezi (ex. la intestine) şi glande. Dar nu toate informaţiile ajung la creier. Unele sunt oprite la măduva spinării sau la bulbul rahidian. Este un sistem nervos autonom, care funcţionează independent de creier, îl ajută şi este mai rapid decât acesta.

Cea mai puternică emisie de lumină

Acest sistem este răspunzător de respiraţie, digestie, bătăile inimii, excreţie, sete și reproducere. Este vorba despre acele activităţi pe care le facem fară să gândim, permanent. În mod curios, şi probabil deloc întâmplător, dintre toate substanţele chimice din corpul nostru acestea au cea mai puternică emisie de lumină. Interferează cu sistemul nervos central şi sunt participante la emisiunile de biofotoni. Altfel spus, pe lângă transmiterea de informaţii pe căi electrice şi chimice, propagarea semnalelor se face şi prin biofotoni.

Calcule ipotetice telegrafice

Încă nu ştim bine unde se formează biofotonii, ştim însă că ei transmit o parte din informaţiile necesare morfogenezei. Adică acelui proces de formare a structurii organismelor vegetale şi animale. Mai ştim că acest schimb de informaţii seamănă foarte bine cu procedura standard prin care computerele fac schimb de date între ele. La oameni, gândurile sunt energie, care este purtătoare de informaţii. Informaţiile sunt transmise şi de biofotoni. Acești biofotoni, circulă cu viteze mai mari decât cea a luminii.

Gândul are viteze superluminice. Eu pot ajunge cu gândul la Proxima Centauri, cea mai apropiată stea de sistemul nostru solar, instantaneu. Luminii îi trebuie 4,22 ani ca să străbată această distanţă. Toate celulele organismelor vii, inclusiv ale omului, emit biofotoni. Fără să ştim, suntem într-un neîntrerupt flux de informaţii, într-un ocean în care energii nebănuite se interferează influenţându-ne permanent şi ireversibil viaţa.