Copacul care se ruga
Întotdeauna şi fără vreo excepţie, lumea în care trăim a reuşit să ne uimească peste măsură. Atunci când aflăm de existenţa unor fenomene deloc explicabile, cel puţin în primă instanţă, avem tendinţa, poate firească, de a ne înspăimânta.
Iar un astfel de caz este acela al unui copac din India. Acest copac, în urmă cu peste 50 de ani avea să devină celebru în toată lumea, pentru că…
Faridpur, India locul unde un copac făcea minuni
Miracolul manifestat de această făptură vegetală nu putea fi explicat de nimeni! Întâmplarea a avut loc la Faridpur, în India şi atrăgea mii de pelerini. Despre ce este vorba? Ei bine, în acest oraş, cu adânci rădăcini culturale şi religioase, ori de câte ori, la rugăciunea de seară se trăgeau clopotele templului, un copac, cunoscut după numele său ştiinţific ca Phoena Sylvestris, îşi apleca crengile până la pământ, într-o evidentă atitudine de prosternare şi închinare, asemenea unei fiinţe umane, conştientă de actul şi de scopul închinării.
Prima dată când acest lucru a fost observat s-a crezut că este doar o întâmplare, deşi, modalitatea şi precizia cu care copacul s-a înclinat, exact în momentul în care băteau clopotele, a dat un prim semn asupra faptului că făptură neclintită de sute de ani poate, din pământul apropiat templului din Faridpur, ajunsese poate să simtă şi să cunoască manifestarea divinităţii…
Jagadis Chandra Bose, omul de ştiinţă care a studiat fenomenul
Unul dintre oamenii de ştiinţă care s-a ocupat de caz, a fost şi profesorul Jagadis Chandra Bose. Acesta avea să şi inventeze un aparat. Acest aparat, ar fi avut capacitatea să identifice cauza pentru care fenomenul se petrecea.
Deşi multe voci s-au opus acestui experiment, cu atât mai mult cu cât aparatul urma să fie montat pe trupul deja consideratului copac sfânt, totuşi, mulţimile de credincioşi au fost înduplecaţi să accepte intervenţia omului de ştiinţă. Acestora li s-a spus, că respectivul dispozitiv fusese creat în India. Realizarea s-a făcut cu implicarea directă a mai multor brahmani. Cel care ar fi urmat să monteze dispozitivul pe trunchiul copacului, fiind el însusi un Brahman cunoscut şi respectat.
Copacul a murit
Cercetările profesorului au durat un an de zile fară niciun efect negativ, cel puţin aparent asupra copacului. Cu toate acestea s-a uscat inexplicabil si a murit. Titlurile mai multor ziare ale vremii, din multe state ale lumii, subtitrând dureros pentru toţi aceia care aflaseră de existenţa lui şi chiar îl văzuseră, “Tragedie în lume”, copacul a murit…
A urmat o blamare publică a vestitului, de acum, J.C. Bose, supranumit dintr-o dată şi savantul profanator…
Studiile efectuate
Totuşi, cercetările acestuia nu au fost trecute cu vederea. Concluziile studiilor sale asupra copacului rugător, au dus la mai multe concluzii. Una dintre ele ar fi aceea conform căreia, în mişcarea sa de înclinare, în momentul în care clopotele începeau să bată şi doar atunci, în niciun alt moment al zilei, nu doar crengile copacului se înclinau într-o mişcare evidentă, ci şi trunchiul arborelui, partea sa de sus, având în finalul înclinării o distanţă măsurată, de la poziţia iniţială şi până la cea finală, a deplinei ipostaze a înclinării, o traiectorie de 2,5 m.
Dacă partea superioară era concavă dimineaţa, până seara devenea convexă. Dacă frunzele dimineaţa erau întoarse către cer, până seara coborau cu mai mult de 10 metri, nu centimetri! Copacul a avut un diametru de 25 de centimetri şi o înălţime de peste 15 metri. Era un uriaş blând şi rugător, care a uimit o lume întreagă.
Cercetările lui J.C. Bose
Oricum, ca o încheiere, trebuie spus că în ciuda blamării publice consistente suferită, profesorul J.C. Bose nu doar că şi-a continuat cercetările, dar a început să studieze si un domeniu relativ necunoscut, cel al sensibilităţii. Pentru a putea face acest lucru în cele mai bune condiţii, el inventând ulterior studiului copacului rugător şi alte aparate. A inventat crescograful, un aparat capabil să amplifice de 10 mii de ori viteza de creştere a plantelor. Un alt aparat a fost crescograful magnetic. Acesta, la rândul său, era capabil să amplifice această creştere de 100 milioane de ori!
Concluzia, totul este una
Cercetările sale, cu adevărat unice în domeniu şi luate întru totul în serios, l-au condus către concluzii, precum aceea conform căreia totul este viu, “firele de praf, pământul, plantele şi animalele, toate sunt vii si sunt sensibile. Am văzut în ele o expresie a unităţii profunde manifestată în tot ceea ce există. Unitate în atomii undelor luminoase, în viaţa roditoare a pământului, în soarele care luminează deasupra noastră. Am intuit atunci, pentru prima oară în viaţă, mesajul transmis, în urmă cu multe milenii, de înţelepţii de pe malul Gangelui: cel care vede Unitatea dincolo de toate diferenţierile din Univers, acela cunoaşte Adevărul etern.”, după cum impresionant şi-a rezumat experienţa, J.C.Bose.
În final vă mai spun că asemenea cazuri, precum acesta al copacului rugător, au fost raportate în multe locuri din lume. O întâmplare de acest fel a avut loc chiar în secolul abia încheiat, XX, în Africa de Sud. Un plantator de cocotieri avea să remarce că în fiecare dimineaţă, de la un timp, o mare parte dintre cocotierii săi erau înclinaţi.
Se pare că nu doar o specie de copaci poate face acest lucru
Deşi la început a părut că ei ajungeau în această poziţie din cauza vânturilor puternice de peste noapte, totuşi, şi cei rămaşi neînclinaţi, până seara se înclinau singuri. Aceștia dovedeau o capacitate incredibilă şi inexplicabilă de a se armoniza în atitudine cu restul cocotierilor. După unele voci, o făceau “pentru a uşura culegerea fructelor”. După altele, în dorinţa de a iniţia un dialog doar de ei ştiut, cu ceva, poate cu o creaţie superioară nouă.