⭐Corpul mental, sufletul și monada | ⭐EnergiaConştiinţei.ro

Corpul mental, sufletul și monada

În universul concret, Sinele există permanent împreună cu învelişurile sale. Oricât de diferite ar fi acestea, în acelaşi fel în care Unitatea de Conştiinţă este inseparabilă de materie. Monada nu este deci doar Conştiinţă, ci însuşi Sinele pur, este Conștiința și Materia în stare latentă.

Fragmente de divinitate

O monadă poate să fie definită ca spirit divin, o entitate individuală. Asta deoarece Monadele îşi datorează existența Tatălui, voinţa de manifestare a lor va fi asemeni Voinţei Lui. Tot procesul de evoluţie a eu-lui individual este o activitate aleasă de către Monadele sale. Suntem marcaţi și conduşi de propriile noastre forţe. Acest impuls divin se regăseşte pretutindeni în natură. A fost numit Voinţa de a trăi şi apare în sămânţa care încolţeşte și se deschide în Soare.

Când dorim să vorbim despre natura monadei ne lovim mai întâi de prima dificultate. Nimeni nu a reuşit până acum să observe monada în propriul său plan. Asta deoarece, planul divin este de nepătruns chiar şi pentru clarvăzători. La acest nivel, monada rămâne de neînţeles. Cele trei aspecte ale sale sunt distincte şi separate, totuşi ele sunt identice. S-a afirmat că propria noastră conştiinţă se poate concentra asupra nivelului superior al corpului cauzal. Poate urmări linia care reuneşte sufletul cu monada. În același timp, îşi poate da seama prin această observaţie, de identitatea monadei cu Divinitatea.

Fiecare monadă este o parte din Dumnezeu, separată de El, atâta timp cât ea este obturată de materie. În realitate această scindare nu există. Monada nu poate fi separată de Dumnezeu, deoarece materia care o înfășoară este ea însăşi o manifestare divină. Materia este neplăcută, căci ea ne coboară, îngreunează facultăţile şi ne întârzie pe calea progresului. Aceasta se petrece pentru că noi nu am învătat încă să o dominăm. Uităm că această materie este de esenţă divină. Este o greşeală să considerăm că monada este un aspect îndepărtat al fiinţei noastre. Este propria noastră fiinţă, sursa noastră și realitatea unică.

Ce este monada?

Fiinţă Eternă, Fiul lui Dumnezeu creat după chipul şi asemănarea lui. Este o bucăţică din Viața Divină, o scânteie în Focul Divin. Este Dumnezeul din noi, Dumnezeul nostru personal, un Fragment de Eternitate, singurul „eu” permanent în om. După H.P. Blavatsky monada spirituală este universală, nelimitată și nedivizată. Razele sale formează ceea ce în ignoranţa noastră numim „monadele individuale” ale fiinţelor umane. Este aceeaşi pretutindeni, manifestându-se în diferite direcţii, prin intermediul fiinţelor umane, care par separate şi distincte.

Conştiinţa monadei, în propriul său plan, este perfectă, ea împărtăşeşte cunoaşterea divină în lumea sa. Însă, în lumile inferioare, ea este la drept vorbind inconştientă. În cazul unei persoane neevoluate nici un contact cu planurile inferioare ale vieţii nu îi este posibil. Asta pentru că materia acestor planuri nu este sensibilă la influența sa. Totuşi conţine toate lucrurile, în virtutea Vieţii Unice la care participă. Rămâne însă în puterea ei să le manifeste.

Aceasta este trezirea la viață a conştiinţei divine din fiecare fiinţă umană, care până în momentul în care fiinţa se trezeşte spiritual, rămâne latentă. Întreaga conştiinţă divină este conținută în monadă. Aceasta explică faptul că urcuşurile şi coborâșurile succesive ale evoluţiei au drept scop atingerea acestei conştiinţe, subjugând complet materia pentru a o transforma într-un vehicol. Acest vehicul trebuie să poată reacţiona în toate planurile la vibraţiile materiei similare. Trebuie să provoace salturi de conştiinţă care să reacţioneze la impresiile exterioare şi care să-i permită să fie el însuși conştient.

Apariţia şi evoluţia monadei

Teozoful britanic George Arundale ne-a oferit o imagine interesantă în legătură cu apariţia și evoluţia monadei. Privind lumea, spune el, vedem pe Domnul nostru Soarele, reprezentat prin miliarde de sori. Fiecare monadă este un soare în miniatură. Este proiectată de Soarele divin ca o scânteie solară, și fiecare este dotată cu atributele sale. De îndată ce începe evoluţia, scânteile se împodobesc cu culori asemuindu-se cu curcubee în jurul unui soare central. Fiecare atom de lumină este atom din Divinitatea latentă. Acest atom, lent, dar sigur, ascultă de ordinul Soarelui, crește și devine o divinitate conştientă.

Fiecare atom este un Soare inconştient, destinat să devină conştient. După începerea manifestării, monada este „proiectată în materie” pentru a da un impuls puternic evoluţiei. Monada cunoaşte scopul evoluţiei şi realizează planul său general. La capătul pelerinajului care o aruncă în materie, ea va fi liberă și capabilă să acţioneze. Se va manifesta prin toate aspectele sale, să creeze după bunul plac şi să se mişte în voie. Orice facultate obtinută de ea în materie mai densă, va fi conservată pentru totdeauna, în orice condiţii.

Astfel implicitul a devenit explicit, potenţialul a devenit manifest. Voinţa sa de a trăi în toate sferele şi nu doar într-una singură. Această voință este cea care o împinge să se manifeste. La început, monada nu avea o individualitate dezvoltată, fiind o masă de esenţă monadică. Diferenţa dintre starea de la început şi starea de la final este exact aceeaşi care există între o masă de materii luminoase și nebuloase și sistemul solar din care ea provine. Soarele care se va forma din ea, printr-o evoluţie lentă, revarsă viaţa şi lumina asupra multor lumi şi asupra locuitorilor acestora.