Crearea speciei Umane și Liberul Arbitru
Trăim vremuri interesante şi cu siguranţă, o schimbare de paradigmă. Altfel spus, mentalităţile se transformă într-un fel, iar activitatea ADN-ului, este un fel de aducere aminte a ceea ce suntem cu adevărat.
Cu câteva ere în urmă, se pare, specia umană era o rasă-rădăcină răspândită prin tot Universul. Părea să nu aibă propriul tărâm. Era întotdeauna clasa muncitoare, erau aproape sclavi. Din nu ştiu ce motiv, s-a hotărât că vor fi subiectul a ceea ce s-a numit, ulterior, „nobilul experiment”.
Perioada de formare de pe Andromeda
Prin urmare, oamenii au fost „culeşi” din întreaga Creație şi aduşi pe Andromeda. Au participat la cursuri premergătoare vieţii pe Pământ, împreună cu o rasă de Fiinţe de Lumină. Aceștia s-au oferit să participe la experiment. Am ajuns toţi pe Andromeda şi ne-am început pregătirea. Pe Andromeda, am trecut printr-o lungă perioadă de formare.
Nu pot spune cât a durat, deoarece, în afara celei de-a treia dimensiuni, timpul are tendinţa de a se extinde sau de a se comprima, în funcţie de situaţie. Restul universului este într-o stare de prezent continuu. Programează evenimente, dar nu urmăreşte factorul timp.
Costumul de OM
Oricum, fiecărei Fiinţe de Lumină i-a fost repartizat un grup sau o familie de oameni, pentru a trece prin experiment împreună. Ne-am început pregătirea prin a ne pune „costumul” de om în fiecare zi, ca pe nişte măști, cu care trebuia să ne obişnuim. Costumul de Om, era de fapt o mască a Energiei Spiritului nostru. Acest costum avea la bază elementul siliciu, asta pentru a nu ne pierde memoria în totalitate. În fiecare zi, ni se cerea să punem cel puţin un astfel de costum uman şi să-l purtăm toata ziua. Doar noaptea îl puteam scoate. Îmi amintesc cât de anormale, chiar sufocante, erau aceste costume la început.
Școala de OM
Am făcut primele planuri pentru existenţa unui corp-ego personal. Acesta trebuia să aibă grijă de costumele omeneşti cât timp eram pe planeta Pământ. Se pare că nimeni nu voia să-l încerce încă. Un element esenţial al experimentului presupunea pierderea memoriei, pentru a fi total implicaţi ca „băştinaşi”. Costumele de Om nu mai erau acum pe bază de siliciu, ci pe baza de carbon. Trebuia să fim convinşi şi convingători, până la cel mai mic detaliu. În acest sens, costumul pe bază de carbon avea ca rol principal pierderea totală a memoriei, pentru a fi autentici. Trebuia să părem autentici, trebuia să credem că eram oameni. Îmi amintesc cum participam la această lecție, împreună cu o mulţime de alte fiinţe din întrega Creație.
Egoul, programul care facilitează pierderea memoriei Ancestral Universale
Şi râdeam cu toţii de ideea de a ne pierde memoria, imaginându-ne că suntem cu adevărat costumele pe care le purtăm. Părea interesant, chiar amuzant. Noi fiind entități supreme, fiind acolo, nimeni nu şi-a închipuit cât de totală va fi pierderea de memorie şi nici consecinţele ei. După pregătirea şi educaţia de pe Andromeda, am fost transportaţi în constelaţia Lyra/Vega. Constelația aceasta se află chiar în centrul acestei galaxii, în Calea Lactee.
Eram fiinţe de dimensiunea a unsprezecea, fiinţe stelare. Nu eram încă oameni, dar cea de-a treia densitate era în formare. Pe planeta Pământ se puneau întinderi de materie solidă, densă, pregătind-o pentru sosirea noastră. De pe Lyra ne-am separat în grupuri mai mici şi am plecat în diferite părţi ale galaxiei. Asta pentru a ne continua pregătirea. Unii au plecat pe Sirius, pentru a învăţa legile celei de-a şasea dimensiuni, geometria sacră, ingineria luminii şi alte lucruri de acest gen.
Reprogramarea Egoului
Alţii s-au dus în Pleiade, pentru a primi o „natură emoţională” inclusiv pasiunea la un capăt al spectrului şi Inima plină de Compasiune de la celalalt. Ne-am încercat, pentru prima dată, corpul emoţional. Doar pentru o perioadă scurtă. Era minunat, dar şi înnebunitor în acelaşi timp. Singurul lucru care a făcut ca această experienţă să fie suportabilă a fost faptul că mai aveam încă memoria intactă. Am regândit şi reproiectat din nou, personalitatea-ego.
Am vizitat Biblioteca Universală de pe Alcyone, din Pleiade, şi chiar am ajutat la marirea acesteia cu noi informații. Aceasta era dedicată, în exclusivitate, supravegherii de către întregul univers, a desfăşurării experimentului. Am râs din nou, la gândul ca noi construiam o bibliotecă şi un set complex de înregistrări, într-un loc pe care vom uita curând cum să-l găsim, sau chiar că există. În final, ne-am întors toţi pe Arcturus, pentru a fi reutilaţi şi redefiniţi ca intenţii. Sarcinile noastre au fost stabilite mai exact.
Programare colectivă, acționare individuală
Fiecare dintre noi urma să aibă o misiune diferită. Era nevoie de toţi. Nimeni nu putea lipsi din această formaţie. Dacă cineva se rătăcea, rămânea în urmă sau se rănea grav, toţi eram responsabili. Eram încă în timpul întreg, dar am construit o cameră dedicată timpului liniar şi am experimentat efectele pierderii memoriei. Pentru prima dată de când a început recrutarea şi pregătirea noastră, Andromeda părea îndepărtată. Unii dintre noi de abia îşi mai aminteau de ea.
O specie nouă cu capacități interdimensionale
Plecând de pe Arcturus şi ajungând în acest tărâm, pentru majoritatea dintre noi, Venus a fost ultima oprire înainte de a sosi pe Pământ. Misiunea noastră a fost scoasă din contextul clasei, devenind mai specifică, mai personală. Sarcina noastră era să creăm o specie nouă, o nouă fiinţă planetară, cu capacităţi interdimensionale. Cu alte cuvinte, cu capacitatea de a trăi şi funcţiona conştient, în toate dimensiunile, simultan. Ca strămoşi ai aceste specii noi, suntem înrudiţi din punct de vedere genetic cu cel puţin 22 de specii şi suntem înzestraţi cu Spirit. Şi, mai mult decât atât, avem liberul arbitru.
Odiseea spaţială, altfel
Se pare că noi avem liberul arbitru mai mult decât orice altă specie. Zeiţele şi zeii sunt limitaţi la propriul lor tărâm. Îngerii la fel. Toate fiinţele din spaţiul interior şi din cel exterior sunt limitate la propriul lor tărâm. Doar noi nu suntem. Cel puţin, nu într-un sens definitiv. Toate „tărâmurile” există în interiorul nostru. Ca precursori ai unei specii umane Divine, unicul aspect al lui Unu, pe care-l reprezentăm în cea mai mare măsură, este libera alegere.
Este darul Creatorului pentru noi, pentru participarea noastră în nobilul experiment. Creatorul ne-a oferit liberul arbitru şi s-a obligat să-l respecte. Alegeţi orice doriţi, nu există greşeli. Orice ”greșeală” trebuie asimilată ca informație în memoria colectivă pentru a vă creea harta viitoarelor alegeri individuale. Creatorul consideră desăvârşite şi satisfăcătoare chiar şi alegerile ce par a fi greşeli.
Articole recente
(2 voturi, media: 5,00 din 5)
Foarte interesant articolul! Desi l-am citit ca pe o poveste l-am simtit ca o realitate. Felicitari!
Interesant argumentul adus de tine Vladimir! Pot spune ca acelasi lucru am simtit si eu, wow!