Cum se împacă Moartea cu Infinitul
De când lumea, omenirea a fost preocupată de ideea de moarte şi de ce se petrece după moarte. Şi-au dat cu părerea filosofi, oameni de ştiinţă şi religia, dar şi omul de rând. Cu toţii au analizat ce se întâmplă după moarte.
Biocentrismul
Există viaţă după moarte sau dispărem în neant? Totodată, există probabilitatea oare, ca ceea ce numim moarte, să fie, de fapt, doar o trecere şi acel prag să fie definit drept moarte? O nouă teorie ştiinţifică sugerează că moartea nu este evenimentul terminal pe care îl gândim. Prima dovadă a fost punerea în evidenţă a unui univers paralel. Această descoperire aparţine curentului ştiinţific numit biocentrism.
Robert Lanza, cercetător ştiinţific, teoretician şi autor al biocentrismului a propus o teorie interesantă. Cum că viaţa şi conştiinţa sunt cheile cu ajutorul cărora putem cunoaşte adevărata natură a universului. Pentru Lanza, moartea nu este sfârşitul, aşa cum cred mulţi dintre noi. Suntem convinşi că vom muri, spune Robert Lanza în cartea sa, dar dacă am continua să trăim într-un Univers paralel?
Există multe experimente ştiinţifice care pun serios la îndoială termenul de moarte, aşa cum îl ştim noi. Potrivit fizicii cuantice, anumite observaţii nu pot fi prezise absolut. În schimb, există o serie de observaţii posibile, dar fiecare are o altă probabilitate.
Universuri paralele
Interpretarea conceptului de mai multe lumi, afirmă că fiecare dintre aceste observaţii posibile corespund unui univers diferit. Se numeşte în general, multivers. Tot Lanza este cel care a dus aceste teorii mai departe. Cercetătorul crede că există un număr infinit de universuri şi în fiecare dintre ele se poate întâmpla ceva. Niciodată întâmplările dintr-un Univers nu vor coincide cu ce există într-un alt Univers. Fiecare va avea o nuanţă diferită.
Energia nu moare niciodată
Moartea nu există în niciunul dintre aceste scenarii pentru că nu are sens. Toate universurile posibile există simultan, indiferent de ceea ce se întâmplă în oricare dintre ele. Deşi corpurile, partea materială, fizică, cum îi spunem, sunt destinate unui proces de autodistrugere, sentimentul este unul viu. Banala întrebare cu accente existenţiale, Cine sunt eu?, îşi are suportul în fântâna inepuizabilă de energie de 20 de waţi, care acţionează în creier. Această energie nu dispare odată cu moartea fizică. Una dintre celebrele axiome ale ştiinţei este că energia nu moare niciodată, nu poate fi creată şi nici distrusă. Ei bine, această energie poate să transceandă doar, de la o stare la alta.
Importanţa Conştiinţei
„Luaţi în considerare principiul incertitudinii, unul dintre cele mai cunoscute şi importante aspecte ale mecanicii cuantice.”, ne sugerează doctorul Lanza. „Experimentele confirmă că acesta se regăseşte în ţesătura realităţii, dar are sens doar pentru o perspectivă biocentrică.” Multe lucruri se întâmplă în întreaga lume, într-adevăr. Ar trebui să putem măsura caracteristicile sau proprietăţile acestora, însă nu putem. Oare asta ar conta pentru noi?
„Realitatea este doar o iluzie”
Moartea ar putea să nu fie reală… Luaţi în considerare dublul experiment de fantă. În cazul în care Timpul, o particulă subatomică, sau o undă de lumină trec printr-o fantă, aceasta nu a constituit o barieră, dimpotrivă a făcut ca ele să se comporte ca o particulă care se mişcă haotic, lovindu-se de peretele fantelor prin care au trecut. Peretele este bariera finală care măsoară impactul, ca un glonţ mic, care trece, logic, printr-o gaură sau două.
Dar dacă oamenii de ştiinţă nu observă traiectoria particulei, atunci ea prezintă comportamentul valurilor. Acest comportament, îi permite să treacă prin ambele găuri în acelaşi timp. De ce observaţia lui Lanza schimbă ceea ce se întâmplă? Răspunsul este unul simplu, „pentru că realitatea este un proces care face apel la conştiinţa noastră”, spune el. Aceste lucruri nu s-ar întâmpla fară o conştiinţă.
Este unul dintre motivele pentru care Robert Lanza crede că nu vom muri. Toţi suntem fiinţe speciale. Conform biocentrismului, nimic nu poate exista fără conştiinţă. Amintiţi-vă proverbul românesc în care se spune că nu vedem pădurea de uscături. Aşa şi cu conştiinţa, ea nu poate fi văzută, dar poate fi percepută. Spaţiul şi timpul nu sunt obiecte fizice, ci instrumentele minţii noastre care leagă totul împreună.
Tot ceea ce vedem şi experimentăm în viaţă este un vârtej de informaţii care există în mintea noastră. Spaţiul şi Timpul, sunt pur şi simplu, instrumentele care le aduce pe toate împreună. Nu există nicio distinctie între trecut, prezent şi viitor. Este doar o iluzie persistentă. Nemurirea nu înseamnă o existenţă perpetuă, ci mai degrabă, un domiciliu în afara Timpului şi al Spaţiului, aşa cum le percepem noi.
Albert Einstein a spus odată că „realitatea este doar o iluzie, deşi una foarte persistentă”. Cum putem spune ce este real şi ce nu? Cum putem ştii cu certitudine dacă nu cumva mintea noastră nu ne dă iluzia lumii fizice.