⭐Din legile lui Zamolxe | ⭐EnergiaConştiinţei.ro

Din legile lui Zamolxe

În cultura şi religiile popoarelor sunt multe legi, poveţe, porunci care au menirea de a îndruma omenirea pe căile spirituale. Toate acestea au rolul de respectare a legilor divine şi legile Universului.

În fiecare zonă a planetei oamenii se ghidează după legile şi cutumele transmise de strămoşi. Printre aceștia se numără și maeştrii spirituali şi înţelepţii ce s-au remarcat de-a lungul timpurilor. Noi românii, avem multe învăţături de la strămoşii noştri geto-daci. Dar cel mai mult putem învăța de la liderul spiritual Zamolxe care ne-a transmis frumoasele legi de înaltă spiritualitate.

Dacii, precursorii creștinismului

Viaţa geto-dacilor era încununată de anumite principii spirituale care erau aproape identice cu cele din creştinism. De altfel se spune că dacii „erau aproape creştini înainte de creştinism”. Ei credeau în lumina divină şi în nemurirea sufletului. Credeau în revenirea după moarte, într-o entitate mai bună, mai perfecţionată şi că viaţa are ca atribut eternitatea.

Geto-dacii se conduceau după anumite legi cu încărcătură sacră. Aveau un cod de viaţă, cu rădăcinile înfipte în genialitatea religioasă a lui Zamolxe (Zalmoxis). Acesta este părintele spiritual al spaţiului geto-dacic, el reprezenta chintesenţa gândirii strămoşilor noştri în spaţiul străvechi românesc. Legile lui Zamolxe cuprind esenţa vieţii pe pământ. Pregătirea continuă a fiinţei umane încât să treacă în viaţa de apoi cât mai evoluată spiritual.

Puterea omului începe cu vorba nerostită

Ea este asemeni seminţei care încolţeşte, nici nu se vede când prinde suflare de viaţă. Lumina seminţei este cea care o ridică, pământul este cel ce-i dă hrana, apa îi dă vigoarea, iar răbdarea o îmbracă cu tărie .” Potrivit acestei legi puterea omului este dominată de natura gândului emis. De „vorba nerostită”, înainte de a face ceva. Omul gândeşte, discerne dacă e bine sau nu să dea curs conţinutului din gând.

Răbdarea, este primul pas în evoluția omului

Dacă gândul are o încărcătură luminoasă şi proiectează fapte benefice, omul se înalţă, creşte vibraţional şi spiritual. Acesta este un fapt de care se bucură Pământul şi întreg Universul pentru că la baza gândului şi a acţiunii este armonia. Răbdarea are un rol mare atât în emisia de gânduri cât şi în ceea ce urmează să se manifeste. Cu cât răbdarea este mai mare, cu atât omul este mai echilibrat şi deciziile luate sunt mai bune. Puterea lui este mult mai mare. Răbdarea ne solicită zilnic, chiar şi în activităţi simple, mai ales în cele desfăşurate în colectivităţi fiind nevoie de a avea răbdare unii cu alţii, indiferent de vârstă.

În lege se spune că a avea răbdare înseamnă a avea tărie. Această tărie reflectă modul în care omul ştie să gestioneze şi să depăşească situaţii dificile. Omul puternic este cel care are gânduri curate pentru că el nu este măcinat de conflicte interioare şi de frici. Omul puternic are inima curată, de aici pleacă sentimentele şi gândurile. Din inimă, ele prind suflare de viaţă şi energie, toate acestea ducând la realizarea dorinţelor.

Ia seama la gândul cel rău, fereşte-te de el ca de fulger

Lasă-l să se ducă precum a venit, căci te-ndeamnă la lucruri nefireşti. Fereşte-te de vorbele deşarte şi de neadevăr. Sunt ca pulberea câmpului ce-ţi acoperă ochii, ca plasa păianjenului pentru mintea şi sufletul tău. Ele te îndeamnă la trufie, înşelăciune, hoţie şi vărsare de sânge. Roadele lor sunt ruşinea, neputinţa, sărăcia, boala, amărăciunea şi moartea.

Ești ceea ce gândești

În această lege se pătrunde şi mai mult în efectele gândurilor rele precum şi ale vorbelor cu încărcătură negativă. Ne îndeamnă să ne descotorosim cât mai repede de un gând rău înainte de a ajunge să ne determine la fapte nedemne. Gândurile rele şi vorbele deşarte aduc mult necaz, ajung să domine omul încât el nu mai distinge binele de rău. Nu se mai pot deosebi adevărul de minciună, mintea şi sufletul ajung întunecate. În asemenea situaţie se instalează trufia şi înşelăciunea, hoţia şi agresivitatea. Acestea au ca roade sărăcia, îmbolnăvirile, neputinţa şi neîncrederea, îndepărtarea de Dumnezeu, scurtând viaţa omului.

Şi când ne gândim, cât de frecvente sunt astăzi aceste atitudini! Legea ne îndeamnă să chibzuim bine când gândim şi când vorbim, încât conţinutul să fie pozitiv. Să evităm a asculta şi a folosi vorbele deşarte/goale spuse de alţii, pentru că ele sunt contrare adevărului şi au efecte nefaste.

Nu judeca oamenii după greutatea lor

După puterea lor, după averea lor, după frumuseţea lor sau după râvna lor. Căci şi unul şi altul a fost lăsat din ceva pentru a creşte în altceva. Cel bogat este sărac în linişte, cel tare este slab pentru altul şi cel slab are tăria lui ascunsă. Cum firea lucrurilor este mişcătoare, asemeni este şi omul. Ce dă valoare unei unelte, trebuinţa sau frumuseţea?

Duce un om mai mult decât boul?

E mai bogat vreunul ca pământul? Doar cunoaşterea şi înţelepciunea îl ridică pe om peste dobitoace. Şi degeaba ai cunoaştere dacă ea nu este lămurită de vreme. În această lege ni se spune să nu judecăm pe alţii indiferent de poziţia lor socială, de modul lor de a fi, de bogăţiile lor. Să nu fim invidioşi pe cel care are mai mult decât noi pentru că nu ştim cât de sărac este înlăuntrul lui. Nu știm cât zbucium are, ori liniştea sufletească este mai presus de toate.

Să nu judecăm oamenii după aparenţe, după râvnele şi bogăţiile lor. Cel bogat material are multe griji mai ales dacă a obţinut ceva pe căi necinstite. Nu contează ce belşug are pe masă, contează abundenţa din suflet. Şi cel care se crede puternic are ceva slab ce-l face să coboare nu să urce pe scara evoluţiei spirituale. Frumuseţea interioară şi utilitatea omului sunt determinante în viaţă.

Omul a fost lăsat de Dumnezeu superior animalelor

Această superioritate se manifestă prin trăiri pozitive în toate împrejurările. Fără dorinţe de supunere şi dominare, fără goana după averi şi frumuseţi trecătoare. Fiecare om are ceva bun în el. Unii au nevoie de mai mult ajutor pentru a avea mai multă cunoaştere pe care să o aplice în viaţă. Alții sunt neştiutori şi neajutoraţi, care au şi ei un rost printre ceilalţi. Fiecare are nevoie de celălalt din anumite puncte de vedere.