DMT, Molecula Spiritului (Spirit Molecule) – Documentar Tradus
Dimetiltriptamina sau N,N-Dimetiltriptamina, pe scurt DMT, este un compus halucinogen din familia triptaminei. DMT este prezentă, în mod natural, nu numai în plante, ci şi în organismul unor mamifere. Mai ales în corpul uman, fiind o substanţă derivată a unui aminoacid esenţial pentru metabolismul uman, triptofanul.
Biochimia conştiinţei
Oamenii de ştiinţă susţin ipoteza că acesta este produs de fapt, de către glanda pineală sau altfel denumită, epifiza. În varianta oficială, rolul acestei substanţe în organismul uman rămâne nedeterminat. Mecanismul fiziologic al producerii ei nu este elucidat, fiind considerată mai mult, un „reziduu biologic”. Asta deşi ar trebui să fie clar faptul că o substanţă comună plantelor, animalelor şi omului, poate unică, nu se poate să nu aibă un rol esenţial în structurile cele mai intime ale organismelor vii.
Limbajul comun molecular
În varianta neoficială, unii cercetători o consideră ca fiind „limbajul comun molecular”, un gen de mediator spiritual natural. Ca structură chimică, DMT se înrudeşte cu un neurotransmiţător foarte cunoscut, serotonina, cu hormonul numit melatonină. Desigur, și cu alte triptamine cu efect halucinogen, ca de exemplu: psilocibina (4-hidroxi-dimetiltriptamina – alcaloid ce intră în componenţa ciupercilor halucinogene), 5-metoxi-dimetiltriptamina, bufotenina (5-hidroxi-dimetiltriptamina) şi psilocina (4-hidroxi-dimetiltriptamina).
DMT – Dimetiltriptamina
De ce se află DMT în creier?
Totuşi, faptul că DMT se află în creier este dincolo de orice îndoială. Aşa că întrebarea de interes ar trebui să fie: De ce se află acolo? În cartea sa „Entheogens and the Future of Religion” („Enteogenele şi viitorul religiei”), psihiatrul Rick Strassman formulează această întrebare, într-o manieră precisă şi specifică: „De ce avem, cu toţii, DMT în creier? De ce există un compus care generează experienţe de contact extraterestru – moarte, călătorie spaţială şi alte efecte extraordinare, atunci când este administrat (sau produs)?
Rick Strassman
De ce avem nevoie de DMT pentru alte capacități senzoriale?
Autorul se întreabă de ce nu s-a pus problema ca şi în cazul siliciului, din cipurile de computer. În mod analog, siliciul face să funcţioneze computerul, fiind cea mai bună moleculă pentru funcţia necesară. În acelaşi mod, avem DMT în creierele noastre, şi ele funcţionează. Dovada fiind aceea că funcţia de reacordare a capacităţilor de percepţie ale creierului, la diferite niveluri, este cuantificabilă. În consecinţă, întrebarea evoluţionistă trebuie formulată astfel: „De ce am avea nevoie de astfel de capacităţi, dacă modelul ştiinţific al realităţii este corect?”.
Molecula spiritului
În cadrul studiilor sale, Strassman a luat hotărârea de a încheia cercetările cu privire la melatonină şi de a încerca un proiect DMT. La sfârşitul anului 1988, el a înaintat propunerea pentru DMT. Pe 15 noiembrie 1990, a primit aprobarea. 4 zile mai târziu, prima doză de DMT a fost administrată unui voluntar.
Astfel, a început unul dintre cele mai interesante experimente privind conştiinţa umană. Din noiembrie 1990 până în 1995, la încheierea proiectului, Strassman şi echipa lui au administrat în jur de 400 de doze de DMT, unui număr de 60 de voluntari. Rezultatele au fost uimitoare căci după administrarea iniţială a DMT, subiecţii au raportat un iureş. De parcă ar fi călătorit pe un tren de marfă, sau ar fi fost expulzaţi dintr-un tun nuclear.
Psihedelic
Efectul de tunel
Aproape toţi subiecţii au mai relatat că, prin ei, pulsa o energie puternică şi nişte vibraţii. Mulţi au spus, de asemenea, că au crezut că muriseră şi că apoi, au avut parte de o imagistică intensă în care erau tuneluri, scări, conducte şi un disc auriu rotitor. Alţii au văzut „măruntaiele” unor maşini, sau corpuri. Au văzut și interiorul unor circuite de computer, elice duble de ADN şi o diafragmă pulsatorie în jurul inimii”.
Efectul de tunel aminteşte de experienţele trăite în pragul morţii. Pentru doctorul Strassman, cea mai importantă descriere era cea reprezentată de „elicele duble de ADN”. Acestea reflectă relatările despre „şerpii răsuciţi”, descrişi de consumatorii de „ayahuasca”. Aceasta este o plantă care creşte în Amazon, caz în care ADN-ul apare într-o experienţă generată de DMT.
Întâlniri de gradul 3 în hiperspațiu
Mai semnificativ este faptul că mulţi dintre subiecţii lui Strassman au raportat „întâlniri” cu figuri umane şi extraterestre. Acestea erau conştiente de prezenţa voluntarilor şi, uneori, interacţionau cu aceştia. Mulţi dintre ei aveau o înfâţişare ca de şarpe. Alţii au raportat întâlniri cu fiinţe surprinzător de asemănătoare cu „omuleţii cenuşii”, descrişi în povestirile cu răpiri extraterestre.
Reptilieni
Vise care nu sunt vise
Ce se întâmplă cu adevărat în timpul unei „călătorii” DMT? Este vorba de simple halucinaţii, sau sunt de fapt vizite efectuate într-o realitate alternativă. Acestea sunt la fel de reale ca realitatea general acceptată, pe care o trăim în „viaţa în stare de trezie”? Are DMT vreo implicare în modul cum înţelegem realitatea cotidiană? Strassman are opinii ferme în această privinţă.
DMT poate traversa cu uşurinţă, bariera cerebrospinală
În capitolul inclus în lucrarea sa „Inner Paths to Outer Space” („Căi interioare spre spaţiul exterior”), face o observaţie surprinzătoare. Sugerează că DMT poate traversa cu uşurinţă, bariera cerebrospinală şi poate acţiona ca mediator al vieţii cotidiene. El este intrigat de relatările potrivit cărora subiecţii lui, în timp ce se aflau sub influenţa substanţei, nu şi-au pierdut nicio clipă conştiinţa de sine şi a locului în care se găsea în stările de visare normale. Rareori ne percepem ca în „starea de trezie”.
Părem a fi un „observator” a ceea ce se întâmplă, dar niciodată nu reflectăm cu privire la modul cum am ajuns în acel loc şi la cât de ciudat pare mediul înconjurător. Conştientizăm se pare, trecător, cine suntem, dar nu la fel cum o facem atunci când existăm în realitate.
DMT – Molecula Spiritului
Halucinaţiile DMT sunt similare cu stările liminale hipnagogice
În opinia lui Strassman, halucinaţiile DMT sunt similare cu stările liminale hipnagogice, sau hipnapompice. Nu doar că ştim cine suntem, dar şi realizăm că observăm ceva neobişnuit. Totuşi, aceste stări liminale sunt, după cum se ştie, dificil de controlat. Prin control, nu se înţelege imagistica, ci acea capacitate a observatorului de a se concentra asupra a ceea ce se petrece. Intrăm şi ieşim din starea de concentrare atenţională.
Nu putem menţine imaginile îndeajuns pentru a le examina în detaliu. Asta pentru că fie ne trezim şi intrăm în starea de trezie, fie adormim, şi intrăm, probabil, în starea de visare REM. Într-o stare creată de DMT, situaţia se schimbă. Subiecţii lui Strassman au raportat, că pe toată durata experienţei lor, au fost conştienţi de cine erau şi de faptul că trăiau o stare de conştiinţă modificată.
Această nouă lume era chiar mai reală
Exista de asemenea, senzaţia de sosire dintr-un univers consensual în acest alt loc, simţit la fel de real ca lumea lăsată în urmă. Mulţi au raportat că această nouă lume era chiar mai reală, cu o mai mare intensitate a culorilor, a sunetelor şi chiar a emoţiilor. Exista apoi, o senzaţie de revenire la universul nostru şi de „trezire” în el. Din nou, acest proces se desfâşura lin, fără hopuri.
Visele nu sunt aşa, nici măcar cele lucide, în timpul cărora ne trezim într-un loc nou. Acest loc îl experimentăm o perioadă de timp şi apoi, ne întoarcem într-o stare de non-conştiinţă, înainte de a ne afla, înapoi, aici.
Creierul este, pur şi simplu, „receptorul energiei electromagnetice sub forma biofotonilor.”
Aceşti biofotoni au multiple lăţimi de bandă. DMT facilitează o schimbare a acesteia, apoi creierul trimite imaginile şi sunetele, probabil într-un format similar unei holograme, către observator.
Dragonii primordiali
La începutul anilor ’60, antropologul Michael Harner a vizitat Amazonul peruvian, pentru a studia cultura indienilor Conibo. Planul lui era să încerce să le înţeleagă credinţele religioase. La prima tentativă, a eşuat. Indienii Conibo i-au spus că dacă vrea cu adevărat să afle cum funcţionează concepţia despre lume a tribului lor, trebuie să bea „ayahuasca”.
A fost de acord, însă a avut parte de o experienţă înfiorătoare. S-a pomenit într-o lume de creaturi hibride, om-animal, în mijlocul unui „carnaval supranatural de demoni”. A fost convins că o să moară. A înţeles apoi, că două „creaturi reptiliene gigantice”, localizate în adâncul propriului creier, erau responsabile de aceste viziuni: „îi percepeam foarte slab pe cei care transmiseseră aceste gânduri. Nişte creaturi reptiliene gigantice, întinse, alene, în adâncurile din spatele creierului meu. Acolo unde acesta se uneşte cu partea superioară a măduvei spinării.
Cum a fost însămânțat pământul
Puteam să le văd vag, în ceea ce păreau a fi nişte adâncimi lugubre, întunecate. Mai întâi, mi-au arătat planeta Pământ, aşa cum era cu ani în urmă, înainte să existe vreo formă de viaţă. Am văzut un ocean, pustiu, şi un cer albastru, senin. Apoi, nişte particule negre au început să cadă din cer, cu sutele, şi au aterizat în faţa mea, pe uscatul pustiu.
Confruntarea celor doi dragoni primordiali
Am realizat că acele particule erau, de fapt, nişte creaturi lucioase, cu aripi ciuntite, ca de pterodactil, şi corpuri imense, ca de balenă. Nu le vedeam capul. S-au prăbuşit, epuizate, în urma călătoriei. Mi-au explicat, printr-un fel de limbaj al gândurilor, că fugeau de ceva aflat în spaţiu. Veniseră pe planeta Pământ ca să scape de acel inamic. Apoi, mi-au arătat cum creaseră viaţa pe această planetă, cu scopul de a se ascunde în multitudinea de forme existente.
Înaintea mea, măreţia creaţiei
Sute de milioane de ani de activitate, s-a derulat la o scară şi cu o vivacitate imposibil de descris. Am aflat că aceste fiinţe, asemănătoare dragonilor, există în interiorul tuturor formelor de viaţă. Aceștia sunt adevăraţii stăpâni ai omenirii. Noi, oamenii, nu suntem decât receptaculele şi, totodată, servitorii acestor creaturi. De aceea şi puteau să-mi vorbească dinăuntrul meu”.
În lucrarea „The Cosmic Serpent – ADN and the Origins of Knowledge” („Şarpele cosmic – ADN-ul şi originile cunoaşterii”), semnată de Jeremy Narby, se făcea trimitere la cartea lui Harner. Şi Narby avusese parte de o întâlnire cu două creaturi serpentiforme, în călătoria sa indusă de „ayahuasca”.
Aşadar, care este semnificaţia acestor şerpi?
În mod clar, tema şerpilor dubli poate fi un ecou al structurii ADN-ului. Dar, cum rămâne cu descrierea făcută de interlocutorii lui Harner cu privire la experienţa lor pe această planetă?! Ne vin în minte poveştile sumeriene despre Anunnaki. E posibil ca DMT să ne permită contactul cu zeii care există în ADN-ul nostru?
Cuvântul care zideşte
Cercetătorul fenomenelor psihedelice, Terence McKenna a sugerat că este posibil ca DMT să aibă tocmai această capacitate. Această enteogenă a prezentat un fel de „Ursprache”, „un limbaj inscripţionat în carnea şi oasele organismului”. Mai degrabă, un limbaj software superfluu, de genul celui pe care îl învaţă copiii. Substanţe precum DMT lucrează direct asupra centrilor de limbaj. Ceea ce aminteşte de activitatea lui Gariaev şi a colaboratorilor săi cu privire la limbajul ascuns al ADN-ului.
Fascinant la comentariul lui McKenna este faptul că ar fi fost imposibil ca el să fi cunoscut cercetările ruşilor. Formularea lui „un limbaj inscripţionat în carnea şi oasele organismului” este stranie. ADN-ul nu este inscripţionat, el este scenariul şi, posibil, chiar scenaristul.
ADN-ul este un proiect de „transmitere a informaţiei”
Acesta conţine toate instrucţiunile necesare pentru construirea unui corp funcţional. Cel mai important, a unui creier care să manifeste conştiinţă. Este ca şi cum ADN-ul însuşi ne-ar fi creat conştiinţa, din materiile prime găsite pe această planetă.
Mai multe detalii, în documentarul de mai jos:
Articole recente
(2 voturi, media: 5,00 din 5)
Un articol foarte bun si valoros! Multumim!
am luat de 3 ori si mai vreau
Buna dar ce ati luat?
Mie mi-a dat cineva fără să știu ce este și ce face. Dintr-odată cand m-am întins si am inchis ochii, au început să apară linii de lumină care formau imagini. Erau atât de luminoase încât nu știam ce se petrece. Am văzut oameni șarpe cu săbii, piramide, iar apoi un tunel prin care eram aspirat cu viteză. Dar când aproape să ies, am vazut cum un demon sau schelet, ce era, a vrut să mă prindă cu amândouă mainile și am deschis ochii. Eram atât de amețit încât mă uitam in cameră și parcă era un caleidoscop. Am ieșit afară la aer, iar copacul din fața casei, părea mai viu ca niciodată. Culorile, toate erau mult mai intense. Acum mai experimentez viziuni dmt doar in timpul somnului, dar nu la fel de intens. La fel, văd acel tipar de alb negru, forme geometrice, dar cu cat mă conxentrez mai tare, cu atât aud frecvențele devin mai asurzitoare. Dar sunt constient că uneori până si visele par a fi ceva mai mult… mă miram chiar zilele astea de un vis lucid, cât de intens simțeam si experimentam, atingerile dintre mine și o femeie pe care nu am văzut-o decât in acel vis. Simțeam totul așa ca in realitate. Singurul lucru care nu îmi iese, este proiecția astrală. Uneori simt că cineva sau ceva mă trage fără voia sau intentia mea, sau pur si simplu cand vreau eu, ceva mă apasă inapoi sau apare o durere in piept, care mă ține lipit. In rest mâinile energetice le mișc. Mai nasol când am dus mâinile energetice la spatele meu, doar să simt alte mâini care mă tineau să nu mă mișc, mă apasau pe umeri fără sa simt decat că erau acolo.