Efectul placebo vs efectul nocebo

Mulţi cercetători susţin că efectul placebo are componente psihologice şi perceptive, dar şi componente biochimice. Este folosit în mod deosebit pentru a evalua efectele medicamentelor asupra organismului uman.

Efectul placebo

La început efectul placebo a fost folosit în mod abuziv de către profesioniştii din domeniul sănătăţii pentru a desemna o fraudă sau o greşeală. Terapiile alternative au fost la început caracterizate ca fiind numai placebo. Abia acum s-a ajuns la concluzia ca efectul placebo nu trebuie categorisit ca un fenomen fraudulos.

Este un fenomen real şi spontan care se referă la modalităti de tratament bine observate. Acest fenomen este neîncadrat într-un protocol sau la ameliorări ale stării de sănătate. Efectul placebo apare în absenţa unei substanţe active chimic sau farmacologic. Sunt medicamente care nu conţin nicio substanţă activă, numite medicamente simulate. Acestea se comportă ca un medicament real atunci când se administrează.

Placebo activează un număr de stimuli non-chimici

Acești stimuli non-chimici motivează organismul spre vindecare. Nu este dependent de eficacitatea medicamentului. Efectul placebo nu este un fenomen exclusiv psihologic. Pacientul fiind convins de eficacitatea tratamentului, ignoră simptomele bolii sau chiar le percepe foarte slab. Acest lucru duce automat la o îmbunătăţire a stării de sănătate, iar sănătatea inseamnă o stare de bine.

Efectul placebo se referă la un mecanism de vindecare alternativ care este independent de fiinţa umană. Este declanşat de intenţia de vindecare ce stimulează nişte reacţii biochimice care duc la vindecare. Aceste momente de placebo nu sunt întotdeauna bune. Ele pot avea şi reacţii adverse atunci când se administrează unei pesoane medicamente inactive din punct de vedere farmaceutic.

Facă-se voia TA

Termenul de placebo „îi voi face voia”, a fost utilizat în rugăciunile din perioada medievală. Mai exact, în sec al V-lea, în contextul expresiei Placebo Domino (îi voi face voia Domnului). În secolul al XVIII-lea termenul a fost adoptat de medicină. Acest termen a fost folosit pentru a desemna preparate fără valoare terapeutică care erau administrate pacienţilor ca „medicamente false”.

Fantome care bântuie obiectivitatea

Anne Harrington defineşte placebo-urile ca fiind „fantome care bântuie obiectivitatea noastră biomedicală şi demască paradoxurile şi fisurile din definiţiile noastre autocrate despre factori reali şi activi ai unui tratament”. În urma numeroaselor cercetări ştiinţifice s-a concluzionat că efectul placebo are un substrat biochimic. În acest complex trebuie să prezentăm şi relaţia sa cu percepţia.

Creierul utilizează percepţia, codurile şi simbolurile pentru a procesa informaţia internă şi externă. După care, determină puternic eficacitatea şi forma răspunsului placebo. Într-un studiu, pacienţii au fost în mod intenţionat dezinformaţi că au fost infectaţi cu nişte bacili periculoşi şi că urmează a li se administra un tratament. Nu a fost vorba de niciun bacil, iar tratamentul administrat a fost un placebo.

Efectul placebo non-activ

Unii dintre subiecţi au dezvoltat condiţii asemănătoare cu o infecţie care nu au fost tratabile cu medicamente placebo. Mintea a interpretat bacilul fictiv ca fiind un bacil periculos şi a dat instrucţiuni corpului să răspundă acestora ca şi cum ar fi fost reali. În 1949, Stewart Wolf – părintele medicinei psihosomatice, a prezentat o descriere completă a efectului placebo. Acesta l-a numit un fenomen non-activ şi foarte real şi a descris comportamentul farmaceutic al acestuia.

Mecanismele corpului, reacționează la stimuli simbolici

A fost primul cercetător care a corelat efectul placebo, nu doar cu psihologia şi predispoziţia ci şi cu percepţia. Tot el a afimat că „mecanismele corpului sunt capabile să reacţioneze nu doar la stimularea fizică şi chimică, ci şi la stimuli simbolici, la cuvinte şi evenimente care într-un fel au dobândit o semnificaţie specială pentru individ”. O pastilă nu este doar o substanţă activă ci şi un simbol terapeutic. În acest fel organismul este capabil să răspundă nu doar la conţinutul chimic, ci şi la cel simbolic.

Un bacil, dincolo de caracteristicile lui fizice, dobândeşte şi proprietăţi simbolice care pot cauza o reacţie a organismului chiar şi în absenţa acestuia. Trebuie studiată şi extinderea fenomenului nocebo în legătură cu rezistenţa la medicamente. Poate rezistenţa la medicamente este un fenomen cu mai mulţi factori. Mai exact, nu numai abilităţile evolutive microbiene, ci de asemenea şi mecanismele psihicului uman.

Este incredibil cât de mult poate fi influenţat subconştientul nostru de forţa sugestiei. Dar se cunoaşte că subconştientul este cel care controlează corpul nostru şi întreaga viaţă, prin intermediul sugestiei.

Efectul nocebo

Puţini oameni au auzit de efectul nocebo. În cadrul unui experiment se administrează o pastilă despre care subiecţii sunt avertizaţi că le face rău – crampe stomacale. Numărul celor care vor acuza dureri de stomac este de 90%. Evident este o pastilă inofensivă de zahăr. Forţa sugestiei negative este mult mai mare decât a sugestiei pozitive.

Suntem expuşi zilnic unor mesaje negative, prin presă sau la televizor. Aceste mesaje au o puternică valoare emoţională ce lucrează asupra conştientului nostru. Rezultatul este că ne merge prost fără să ştim de ce. Devenim deprimaţi, ne pierdem încrederea într-o viaţă mai bună, ne aşteptăm să ni se întâmple ceva şi chiar se şi întâmplă.

Evitaţi să mai urmăriţi jurnalele cu ştiri negative

Urmăriţi emisiuni educative sau care să vă refacă starea optimistă. Evitaţi persoanele negative, care permanent se vaită, critică şi condamnă. Asociaţi-vă cu persoane pozitive, optimiste, orientate spre succes. Folosiţi permanent forţa sugestiei pozitive citind cărţi motivaţionale, participând la cursuri şi seminarii despre succes.

În concluzie, folosiţi la maximum forţa sugestiei pozitive şi reduceţi la minim forţa sugestiei negative. Sugerăm un exerciţiu pe care puteţi să-l faceţi zilnic, timp de 2 săptămâni: nu vă mai plângeţi de nimic, nici în sinea dvs, nici faţă de alţii; nu mai urmăriţi jurnalele de ştiri la televizor; nu ascultaţi văicărelile celor din preajmă, cereţi-le să schimbe subiectul.