Energia subtilă

În textele străvechi din literatura indiană yoghină, se vorbeşte despre nişte centri speciali de energie. Aceștia există în cadrul corpurilor noastre subtile. Dorim a descrie aceste sisteme energetice. Se pune în acelaşi timp întrebarea, dacă există vreo dovadă ştiinţifică care să susţină existenta lor? Ele au fost denumite „chakre”, însemnând „roţi”, în sanscrită. Asta deoarece ar semăna cu nişte vortexuri rotitoare de energie subtilă.

Nadis-urile

Nadis-urile sunt formate din nişte fire subţiri de materie energetică subtilă. Surse multiple au descris existanţa a 72.000 de nadis-uri sau canale eterice în cadrul anatomiei subtile a fiinţelor umane. Aceste canale unice se împletesc cu sistemul nervos fizic. Datorită acestei interconectări, nadis-urile afectează natura şi calitatea transmisiei nervoase din cadrul existenţei reţelei creierului, coloanei vertebrale şi nervilor periferici.

Disfuncţiile de la nivelul chakrelor şi nadis-urilor pot fi asociate cu schimbările patologice din sistemul nervos. Aceste disfuncţii pot fi, nu doar de ordin cantitativ, sub aspectul cantităţii absolute de energie subtilă ce se scurge către substanţa fizică nervoasă, ci şi de ordin calitativ, sub aspectul coordonării dintre chakre-nadis-uri şi sistemul nervos.

Cu alte cuvinte, există o corespondenţă specială între chakrele majore, glande şi plexurile nervoase. Această corespondență este necesară pentru funcţionarea umană optimă. Când printr-o chakră se scurge o cantitate de energie subtilă mai mică decât de obicei, rezultatul poate fi o subactivare a uneia dintre glandele endocrine de bază. De exemplu, o scurgere prea redusă de energie prin chakra gâtului, ar putea da naştere hipotiroidismului.

Dovezi că această reţea de energie subtilă există

Cercetările desfăşurate de dr. Hiroshi Motoyama din Japonia, au adus în atenţia opiniei publice descoperiri care confirmă existenţa sistemului de chakre la fiinţele umane. Acestea par a fi nişte transformatori de energie. Scurgerea energiei prin chakre se poate desfăşura în două direcţii. Dinspre mediul subtil – energetic spre corp şi viceversa, dinspre corp către afară.

Capacitatea de a activa şi de a transmite energie prin chakre, reflectă un nivel avansat de dezvoltare a conştiinţei şi a puterii de concentrare a individului. Motoyama a considerat că, dacă o persoană evoluată ar putea într-adevăr să-şi activeze chakrele şi să transmită energie prin ele, această energie ar trebui să poată fi măsurată.

Reverberaţiile energetice corespunzând unei armonici inferioare a octavei

Chiar dacă energia iniţială dirijată spre afară, prin chakre, ar putea fi de o natură subtilă, reverberaţiile energetice corespunzând unei armonici inferioare a octavei, cum ar fi câmpurile electrostatice, ar putea fi măsurate. O comparaţie similară a fost folosită pentru explicarea modului în care electronii octavei inferioare pot fi folosiţi pentru surprinderea pe peliculă, prin fotografia Kirlian, a unor fenomene eterice precum cel al Efectului Frunzei Fantomă.

Motoyama a creat o cabină de înregistrare, specială, căptuşită cu plumb, care era protejată electric de perturbaţiile electromagnetice de afară. Înăuntrul cabinei se află un electrod mobil de cupru. Acest electrod era menit a se deplasa de la chakră la chakră, în raport cu corpul persoanei alese pentru testare. Electrodul a măsurat câmpul uman bioelectric de la o anume distanţă faţă de corp.

De-a lungul timpului, Motoyama a măsurat chakrele multor persoane. Unii, erau oameni obişnuiţi să mediteze intens sau care avuseseră parte de experienţe paranormale. A descoperit că anumiţi indivizi pot proiecta, în mod conştient, energie prin chakre.

Chakrele şi câmpul energetic uman

Dr. Valerie Hunt de la Universitatea California, Los Angeles, a utilzat un echipament de măsurare pentru a vedea ce se întâmplă cu chakrele şi cu câmpul energetic uman. Hunt a folosit electrozi EMG, (de obicei utilizaţi pentru măsurarea potenţialului electric al muşchilor), pentru a studia variaţiile bioelectrice de la suprafaţa pielii în dreptul poziţiei chakrelor.

Electrozii erau conectaţi la un echipament telemetric care transmitea date unei cabine de înregistrare. Diferite tipuri de sistame fiziologice înregistrau fluctuaţiile energetice produse de aceste puncte ale corpului. Hunt a descoperit că dinspre aceste puncte se propagă, cu regularitate, un gen de oscilaţii electrice sinusoidale de înaltă frecvenţă, fără precedent, şi despre care nu se pomenise niciodată în literatura de specialitate.