Există fantome?

Dacă credeţi în fantome, ei bine, nu sunteţi singurii. În cultele de pe tot mapamondul, există credinţa în spirite care supravieţuiesc morţii şi trăiesc într-o altă lume. În realitate fantomele sunt fenomenul paranormal în care cred foarte mulţi oameni. Ideea că cei decedaţi rămân cu noi în spirit, este una străveche. Lucrul acesta poate fi observat într-o mulţime de povestiri, de la Biblie până la „Macbeth”.

Mai departe de atât, s-a generat chiar și un gen folcloric, povestirile cu fantome. Credinţa în fantome este parte dintr-o reţea mai largă ce include experienţele la limita morţii, viaţa după moarte şi comunicarea cu spiritele. Această credinţă oferă multor oameni confort şi consolare. Cui nu-i place să creadă că dragii membri de familie decedaţi, îi poartă de grijă la vremuri de nevoie?

De veacuri, oamenii au încercat să vorbească cu spiritele. Spre exemplu, în Anglia Victoriană era foarte la modă pentru doamnele din clasele superioare să ţină sesiuni de spiritism în saloanele lor de ceai, cu prietenii. La universităţi, cum sunt Cambridge şi Oxford, s-au format cluburi de fantome, dedicate căutării acestora.

Societatea de Carcetări Psihice

În 1882 s-a înfiinţat chiar Societatea de Cercetări Psihice, condusă de Eleanor Sidgwick. Aceasta era o investigatoare considerată prima femeie vânător de fantome din lume. În SUA anilor 1800 au fost mulţi mediumi psihici care pretindeau că vorbesc cu morţii, dar care mai târziu au fost dovediţi a fi şarlatani, cazul Harry Houdini. Doar de curând „vânătoarea de fantome” a devenit o chestiune de interes larg, aceasta datorându-se serialului difuzat de televiziunea prin cablu Syfy, intitulat „Vânătorii de fantome” unde se prezentau dovezi ale existenţei spiritelor.

Una dintre dificultăţile evaluării ştiinţifice a fantomelor este aceea că o varietate surprinzătoare de fenomene le sunt atribuite acestora. De la închiderea unei uşi, la chei lipsă, la un aer rece pe coridor şi până la viziunea unei rude decedate. Atunci când sociologii Dennis şi Michele Waskul au intervievat indivizi care au trăit experienţe cu fantome, au descoperit că mulţi dintre participanţii la sondaj nu erau siguri dacă întâlniseră o fantomă.

Motivul a fost acela că nu au văzut nimic care să semene cât de cât cu imaginea convenţională a unei fantome. În schimb, mulţi dintre respondenţi au fost pur şi simplu convinşi că au experimentat ceva deosebit, inexplicabil, misterios sau de pe altă lume. Astfel se pare că mulţi oameni care spun că au văzut fantome, nu spun acelaşi lucru. Experienţa personală este una, iar dovezile ştiinţifice sunt cu totul altceva.

Nu toate fantomele sunt la fel

Dificultatea în investigarea fantomelor constă în faptul că nu există o definiţie general valabilă, care să stabilească ce e aceea o fantomă. Unii cred că sunt spirite ale morţilor care, din nu se ştie ce motiv, s-au pierdut pe drumul către „Cealaltă Parte”. Alţii pretind că sunt doar entităţi telepatice proiectate în lumea noastră de minţile omeneşti.

Chiar şi aşa, există şi o atreia categorie, care şi-au creat propriile lor clasificări speciale de fantome. Acestea ar fi cele de tip poltergeist, reziduuri energetice, umbre, entităţi inteligente şi chiar diverse rase de zâne şi dragoni. Astfel, pot fi atâtea soiuri, câte vrem. Există multe contradicţii în privinţa fantomelor. Spre exemplu nu se ştie dacă sunt materiale sau nu, nu se ştie dacă şi care pot trece prin solide fară să le modifice structura.

Nu se știe nici dacă pot trânti uşi sau arunca obiecte prin camere. Logic vorbind şi în conformitate cu legile fizicii, ori e una, ori e alta şi dacă fantomele sunt spirite de oameni de ce apar îmbrăcate şi au şi accesorii cum sunt pălăriile, mărgelele, bastoanele şi umbrelele. Ca să nu mai amintim și de mijloace de locomoţie cum sunt trenurile, maşinile sau caleştile.

De ce cred mulţi?

Dacă fantomele sunt spiritele celor care au murit nerăzbunaţi, atunci de ce sunt cazuri de crimă nesoluţionate de vreme ce fantomele ar putea fi capabile să comunice cu mediumii în sensul identificării criminalilor. Astfel, orice prezumţie de existenţă a fantomelor ridică probleme de logică ce o pun la îndoială. Marea majoritate dintre cei care cred în fantome o fac din cauza unei experienţe personale. Fie aceștia au crescut în familii care au considerat fantomele ca fiind prietenoase spre exemplu, sau au participat la un tur în case bântuite.

Dacă fantomele sunt reale şi reprezintă o energie gata de a fi descoperită, va fi descoperită cu siguranţă de către oamenii de ştiinţă cu metode de cercetare ştiinţifică şi nu de către „vânătorii de fantome” de weekend, care bat casele pustii pe la miezul nopţii cu lanterne şi bliţuri. Până atunci, putem să ne distrăm cu prietenii, să spunem poveşti cu fantome şi să pretindem că ne aflăm la limita necunoscutului, căci la urma urmei oricui îi place o poveste frumoasă cu fantome.