Misterele neelucidate, care au făcut posibilă viața
Se pare că nu suntem cine credeam şi nu ştim de unde venim, teoria evoluţionistă a lui Darwin se apropie tot mai mult de invalidare.
„Îmi place necunoscutul, despre asta e vorba în ştiinţă. Există miliarde de lucruri şi de locuri despre care nu ştim absolut nimic. Şi faptul că nu ştim mă incită, mă face să-mi doresc să ajung acolo, să aflu adevărul. Asta este ştiinţa. Cred că dacă nu îţi place necunoscutul nu poţi deveni om de ştiinţă. Nu am nevoie de un răspuns. Nu am nevoie de răspunsuri pentru orice. Eu am nevoie de întrebări la care să caut răspunsuri”. Avea să declare recent, în timpul unui interviu, Brian Cox, fizician la Universitatea din Manchester.
Mistere imposibil de înțeles
Şi cu toate că există o reală fascinaţie în rândul cercetătorilor care, nu ar vrea, din motive lesne de înţeles, să decripteze prea curând toate misterele lumii. Există şi motive de îngrijorare şi tensiuni perpetue, atunci când, remarcă faptul că în ciuda tuturor eforturilor, nu reuşesc să desluşească mistere ce par a fi imposibil de decodificat. Un motiv în plus să ne temem că existenţa noastră este în pericol de extincţie, din motive imposibil de înţeles. Ei bine, fiindcă v-am stârnit interesul voi trece prin câteva dintre misterele care au pus oamenii de ştiinţă în imposibilitatea de a ştii ce se întâmplă.
Cum a apărut viaţa?
Iată o primă temă de cercetare, care a suscitat interesul oamenilor de ştiinţă. Pentru care s-au cheltuit deja miliarde de dolari în ultimul secol. Asta pentru a se descoperi şi a se înţelege ce este viaţa, care îi sunt mecanismele intrinseci ale apariţiei, diversităţii şi continuităţii ei. În privinţa apariţiei vieţii pe Terra se crede, dar nu există certitudini, că viaţa ar fi apărut în urma formării, cândva, cu miliarde de ani în urmă, a ceea ce a fost numit Supa Primordială.
Despre această stare a vieţii, iniţială aflăm că
…ar fi fost o manifestare concretă a forţelor vieţii. Acestea s-au materializat sub forma existenţei unei planete. O planetă deosebit de bogată în nutrienţi de natură fizică, capabili a genera şi a întreţine viaţa. Abiogeneza este procesul care ar fi stat la baza formării vieţii pe Terra. Se pare că cele mai vechi forme de viaţă ar fi apărut, în urmă cu 3,9 miliarde de ani.
Dar dincolo de Supa Primordială există şi alte teorii
…printre care se numără şi controversata teorie a panspermiei. Aceasta susţine că, nenumărate microorganisme, printre care şi microbii, ar fi ajuns pe Pământ datorită contactului acestuia cu meteoriţii şi cometele venite din spaţiu. Deşi aproape fiecare dintre ipotezele propuse pare a fi cel puţin probabilă, totuşi, niciuna dintre ele nu a putut descifra concret felul în care s-au format pe Terra. Cum au apărut moleculele complexe care au generat organe, corpuri, sisteme.
Ce formulă stă la baza formării unui lanţ de celule
…care fac posibilă formarea firului de iarbă, a apei, a scoarţei de copac, a furnicii, a omului însuşi? Ce a generat conexiunea dintre molecule, cum a apărut. Asta pentru fiecare regn şi pentru fiecare specie, diferenţierea programelor de formare, şi fiecare făptură să aibă identitatea sa genetică?
Ce ştim, cu adevărat, despre viaţă şi despre cum s-a format ea?
Nimic, cu adevărat… Şi o ultimă informaţie în privinţa acestui subiect ne parvine de la evoluţionişti. Aceştia susţin că Terra ar avea o vechime de aproximativ 4,5 miliarde de ani. Cu toate acestea însă, primele conexiuni complexe la nivel molecular, primele tipare de viaţă ar fi apărut abia la 500 de milioane de ani. Asta după formarea completă a Terrei, acest lucru fiind cauzat de condiţiile improprii vieţii pe planetă, de până atunci.
Adevărată sau nu, însă această ipoteză nu ne explică totuşi, Cum a apărut viaţa?!
Materia depăşeşte antimateria în existenţă şi manifestare?!
Exact ca atunci când, apariţia luminii fizice alungă întunericul şi întâlnirea dintre materie şi antimaterie ar trebui, în mod logic, ne spun oamenii de ştiinţă, să determine absorbţia şi distrugerea uneia de către cealaltă, lucru care, în urma observaţiilor făcute, nu pare să se petreacă câtuşi de puţin! Anihilarea reciprocă a celor două tipuri de materie, una numită, mai mult sau mai puţin justificat antimaterie, nu are loc ceea ce, în mod evident, contrazice multe dintre teoriile pe care s-a ridicat ştiinţa ultimilor 100 de ani.
Acest fenomen al anihilării reciproce trebuia să fi avut loc la puţin timp după apariţia în manifestare a Supei Primordiale. Lucru care cu certitudine nu s-a petrecut, pentru că viaţa nu ar mai fi existat! Mai mult! Nu doar că nu s-au anihilat reciproc, lăsând în urma lor pustiu, dar, într-un fel, imposibil de înţeles parcă ar fi colaborat înr-un mod tainic, favorizând apariţia vieţii pe Pământ.
Şi pentru ca uimirea să ne fie şi mai mare
…aflăm că, în mod bizar, nu materia a fost cea care, din Supa Primordială ar fi ieşit în dezavantaj, cum ar fi fost firesc, ci antimateria este cea care, deşi foarte concentrat ordonată în diverse structuri, precum Găurile Negre, ar fi cea care se află în „doze” mult mai mici în Univers. Oricum, dincolo de importanţa unui calcul exact care să indice în ce cantitate există una şi cealată dintre materii, problema de bază a studiilor constă în aflarea răspunsului la întrebarea:
O colaborare perfectă
Cum a fost posibil ca ceva atât de diferit, ceva în totalitate opus, ca principiu şi esenţă, să colaboreze perfect şi coerent?! Colaborarea aceasta a creeat vastitatea intraplanetară şi extraplanetară, de viaţă şi diversitate?! Şi nu numai că materia şi antimateria nu s-au anihilat reciproc, dar, prima abundă în Univers. Una dintre explicaţiile acestei aşa-zise anomalii este existenţa mesonilor. Acestea sunt particule subatomice instabile care există foarte puţin timp, doar câteva microsecunde. Se pare că mesonii sunt particule compuse dintr-un quark şi un antiquark.
Mesonii ar fi mai rezistenţi decât opusul lor, antimesonii
Motiv pentru care, primii ar fi şi mai numeroşi decât cei din urmă. Viaţa, sub orice formă de manifestare, şi-ar face simţită prezenţa. A avut şi va avea întotdeauna ultimul cuvânt de spus, ne reamintesc oamenii de ştiinţă. Acest lucru se poate observa atunci când, spre exemplu, avem nefericita ocazie să intrăm în rezonanţă cu boli grave şi aparent incurabile.
Misterul coexistenţei în Univers a vieţii şi non-vieţii
…precum şi a suportului reciproc rămâne încă un mister pentru ştiinţă. Suntem îndemnaţi de către cercetători să urmăm exemplul unui Univers uimitor şi halucinant în a-şi croi drum către viaţă, chiar prin mijlocul „morţii”, sau al antimateriei.
Materia neagră. Ce este, din ce este formată, de unde a ajuns în Univers?
Aproximativ 80% din materia întregului Univers este alcătuită din materie neagră. Ne-o spun chiar fizicienii. Definirea materiei negre a avut loc în urmă cu peste 60 de ani. De atunci, întreaga lume ştiinţifică de gen, încearcă să explice provenienţa acesteia. Numele provine din cauza faptului că ar fi în totalitate lipsită de lumină.
Ideea căutării unui alt tip de materie, precum şi descoperirea ei, a plecat de la ideea că în Univers ar trebui să existe mai multă materie decât cea vizibilă. În orice creatură există mai mult decât ceea ce se vede. În om, spre exemplu, se găsesc şi gânduri, ori emoţii, sentimente, realităţi concrete ce construiesc omul, dar care nu sunt palpabile, nu se văd.
Articole recente
(Nu sunt voturi încă)