Oamenii din cultul Digambara

Întâmplător am auzit de anumite obiceiuri care se petrec în India. Am auzit că într-un anumit loc în India, oamenii umblă complet dezbrăcați. Acești oameni merg pe stradă și nimeni nu se uită urât la ei. Absolut nimeni nu se impacientează și nu-i bruschează pe acești oameni.

O religie aparte

Digambara (Digambar) este una dintre cele două ramuri principale din jainism. Independenţă şi egalitate spirituală între toate formele de viaţă. Autocontrol şi non-violenţă sunt doar câteva dintre principiile din jainism. În sanscrită, „dik (dig)”, înseamnă direcţii, cele patru puncte cardinale, iar „ambar” este acoperământ, haine. Călugării Digambara umblă fără haine, considerând că îmbrăcămintea lor este cerul, cele patru puncte cardinale.

Altfel spus, „digambara” înseamnă „acoperit de cer”. În credinţa lor, hainele sunt posesii, avere, obiecte care te leagă de forma materială a lumii, de dorinţa de a avea din ce în ce mai mult. Toţi se închină unor idoli complet dezbrăcaţi, 24 la număr, numiţi „Tirthankaras”. Se spune că învăţăturile lui Mahavir, fondatorul Digambaras, au fost scrise pe foi de palmier.

Femeile Digambara

Există şi călugăriţe Digambara. Acestea se numesc „aryikas” şi poartă pe corp un acoperământ alb, din bumbac, fară lenjerie intimă. Faptul că este obligatoriu să poarte acest înveliş, le face ca în această viaţă să nu poată atinge „moksha”, izbăvirea, eliberarea, iertarea de păcate. Atât bărbaţii cât şi femeile Digambara poartă cu ei doar două obiecte.

Este vorba de o „picchi”, o măturică din pene de păun căzute, un pămătuf, cu care mătură locul pe unde calcă sau unde se aşează, pentru a nu răni sau omorî eventualele vietăţi (insecte, animale mici) şi o „kamandalu”, un vas de lemn, de cele mai multe ori o tărtăcuţă, în care ţin apa de băut. Uneori mai au „shastra”, un fel de Scriptură şi, foarte rar, o umbrelă care să îi apere de arşiţa soarelui.

Fără ostentaţie

Ca în toate religiile lumii, şi în jainism s-au produs fracturi, au apărut secte, grupări cu modificări doctrinare. O grupare dizidentă a Digambara este Svetambara, ai cărei membrii nu mai umblă în pielea goală. Ei sunt acoperiţi de o bucată de pânză albă de in care nu are nicio cusătură pe ea. Digambara Bisapanthi se închină la idoli, aducându-le ca ofrande flori, fructe, dulciuri, şofran, bastonaşe de tămâie. Cealaltă grupare, Digambara Terapanthi, aduce ca jertfe orez, cuişoare, migdale şi nuci de cocos.

Digambara merg numai pe jos, indiferent de distanţă. Nu mănâncă din vase şi nu folosesc tacâmuri, ci numai din palme, doar cu mâna. Când atinge „kevana jnana”, adică devine atotştiutor, un Digambara este eliberat de nevoile umane. Acestuia, nu îi va mai fi foame, sete, frig sau somn. Această treaptă însă poate fi atinsă numai dintr-un corp de bărbat, umblatul dezbrăcat fiind ceva obligatoriu. Din acest motiv, ei îşi poartă nuditatea cu demnitate, chiar cu mândrie, cu măreţie şi simplitate.