OZN sau Farfurie Zburătoare?!
Farfuriile zburătoare, considerate de unii mit sau de alţii realitate, şi-au făcut apariţia pe cer. Acestea au fost semnalate cu o frecvență din ce în ce mai mare în ultimii 50 de ani. OZN-urile au fost considerate de mulţi ca fiind apanajul civilizaţiilor extraterestre. Acestea însă, s-au dovedit a fi, în anumite situaţii, vehicule de zbor de o provenienţă cât se poate de pământeană. Un asemenea caz particular îl costituie apariţia pe cerul lumii a farfuriilor zburătoare germane. Acest fapt, se pare, s-a petrecut imediat după Primul Război Mondial.
Societăţi secrete şi tehnologii avansate
Pe fondul înfiinţării şi dezvoltării rapide a organizaţiilor oculte, a existat posibilitatea ca prin intermediul unor „grupuri spiritiste” să se intre în legătură cu civilizaţii avansate din univers. Printre aceste societăți secrete, de tipul Thule (organizaţei apărută în Germania, la Munchen), putem aminti: Soarele Negru (societate secretă din interiorul Societăţii Thule). Societatea Vril (înfiinţată de membrii continuatori ai Ordinului Tempierilor). Mai era și Ahnenerbe (societate de cercetări ento-istorice şi rasiale, formată din 400 de savanţi care susţineau superioritatea rasei ariene).
Trebuie menţionat aici un fapt important: contactul dintre Thule și Societatea Vril. Această uniune, a constituit punctul de naştere al Partidului Nazist. Membrii lor devenind persoane importante ale partidului. Printre membrii acestor organizaţii secrete se aflau nume prestigioase ale ştiinţei neconvenţionale. Poate ați auzit de fizicianul german Winfried Otto Schumann. Ar mai fi Maria Orsici, un medium foarte puternic de naţionalitate croată.
Sigrun, alt medium important, dar şi alte personalităţi mai puţin expuse. Astfel, în cursul mai multor şedinţe de „comunicare”, s-a intrat în legătură cu mai multe entităţi „extraterestre”. Acestea s-au identificat ca fiind de la o distanţă de 68 de ani lumină de Pământ. Proveneau din „sistemul solar” al stelei Aldebaran şi care au trimis informaţii preţioase. Se pare că au trimis şi instrucţiuni de o precizie uimitoare. Pe baza acestor informații, s-a putut construi un prototip deosebit de interesant de „aerodină lenticulară”.
Cum funcţiona această „aerodină lenticulară”?
„Aerodina” era compusă din trei discuri suprapuse, dintre care, două se învârteau unul în sens opus celuilalt. Pe lângă obţinerea unor viteze impresionante de deplasare (fară rival faţă de mijloacele de zbor ale vremii, şi chiar faţă de cele contemporane cu noi), aparatul prezenta (în condiţiile dotării cu un sistem adaptat de ghidare şi control) o manevrabilitate excepţională şi, de asemenea, putea produce adevărate „distorsiuni spaţio-temporale” acţionând în anumite condiţii ca o veritabilă maşină a timpului.
Savanţii din spatele acestor proiecte
Dar, între ce s-a dorit a fi acest prototip şi ceea ce va fi de fapt, mai târziu, „Die Glocke” sau „Clopotul Timpului” va trece o perioadă semnificativă de peste 20 de ani. În toate aceste proiecte uluitoare, privind realizarea mai multor tipuri de „farfurii zburătoare”, caracterizate prin moduri diferite de propulsie antigravitaţională, care vor urma, vor fi implicaţi savanţi iluştri, fizicieni, matematicieni, proiectanţi şi constructori de avioane.
Printre aceştia s-au numărat: W.O. Schumann, Hermann Oberth, părintele rachetei, Henri Coandă, inginer român, pionier al aviaţiei, Werner von Braun, om de ştiinţă german, Andreas Epps, părintele Helioplanului, pilotul şi inginerul Rudolph Schriever, Klaus Habermohl, Richard Methe, Viktor Schauberger, fraţii Horten şi alţii.
Mit sau realitate?
Indiferent că s-au numit RFZ (Rundfiugzeug, adică avion rotund), Aripa Horten, Vrii sau Haunebu, important este că avem dovezi care confirmă existenţa lor. Poate acestea chiar au survolat Pământul, sau poate au ajuns, pe canale interdimensionale, până la steaua Aldebaran. Indiferent de tipul de propulsie antigravitaţională utilizat, şi chiar dacă acest fapt va fi vreodată recunoscut sau nu, și anume acela că extraordinarele maşini de zbor sau „farfuriile zburătoare” au existat sau nu, realizarea lor a însemnat, în termeni reali, atât pentru Germania cât şi pentru aliaţii de la sfârşitul celui de-Al Doilea Război Mondial, un uriaş salt tehnologic înainte, de câteva mii de ani. Toate aceste lucruri s-au întâmplat în câteva decenii, şi putem spune că perioada respectivă a avut implicaţii imense şi decisive în ceea ce priveşte evoluţia ulterioară a omenirii postbelice.
„Farfuriile zburătoare” ne-au făcut să privim astăzi, cu interes şi curiozitate spre tehnologiile cuantice ale viitorului. Ne-a făcut să abordăm cu seninătate posibilitatea teleportării în timp şi spaţiu.