OZN-urile și Laurance Rockefeller
De-a lungul anilor 1990, miliardarul filantrop Laurance S. Rockefeller (1910-2004), a sponsorizat şi finanţat o serie de proiecte legate de fenomenul OZN.
Miliardarul şi OZN-urile
Această activitate a ajuns să fie cunoscută sub numele de „iniţiativa OZN Rockefeller”. Asta deoarece, în unele cazuri, ea a depăşit simpla finanţare. A inclus, la începutul şi la mijlocul anilor ’90, un efort real de lobby la Casa Alba. S-a întâmplat în perioada preşedinţiei Clinton. Acest lobby a fost efectuat de Rockefeller însusi şi de avocatul sau Henry Diamond. Una dintre aceste acţiuni, a constat într-un raport de dimensiunile unei cărţi. Raportul a fost trimis la Casa Albă şi la membrii Congresului SUA.
Raportul intitulat „Document informativ privind obiectele zburătoare neidentificate: cele mai bune dovezi disponibile” şi finalizat în decembrie 1995. Acesta a fost elaborat de Don Berliner, un jurnalist de aviaţie şi vechi ufolog. Au mai participat la crearea acestui document jurnalistul Antonio Huneeus şi Marie Galbraith, soţia bancherului Evan Galbraith. Acesta a fost ambasador al SUA în Franţa, în timpul administraţiei Reagan. La fel s-a întâmplat şi cu candidatul republican pentru postul de guvernator în New York, în 1994.
Într-o rememorare din 2010, Antonio Huneeus a menţionat că el a inclus în raport incidente OZN importante din Rusia, Spania şi Canada. Acesta a rescris secţiunile despre Brazilia, Belgia şi Franţa, consultând documente-sursă în limbi străine, originale.
Raportul, o lucrare de anvergură
În fapt, la elaborarea raportului, au contribuit mult mai multe persoane şi instituţii. Printre acestea se numără SOBEPS (Societatea belgiană pentru Studiul Fenomenelor Spaţiale), biroul oficial OZN din cadrul agenţiei spaţiale franceze CNES (birou numit atunci SEPRA, iar acum GEIPAN), ca şi coaliţia de cercetare formată din cele trei organizaţii OZN principale din SUA: CUFOS (Centrul de Studii UFO), FUFOR si MUFON (Mutual UFO Network).
Ce spunea Laurence Rockefeller
Documentul informativ OZN a fost editat iniţial în 1.000 de exemplare. Scopul său principal a fost să fie remis unor personalităţi selectate din SUA şi din străinătate. Pe data de 29 februarie 1996, Laurance Rockefeller a trimis o copie a documentului informativ şi la Casa Alba. Acesta a ajuns la consilierul pentru ştiinţă şi tehnologie, dr. John Gibbons. Scrisoarea de însoţire este azi publică, graţie legii accesului la informaţii, în care, filantropul scria:
„Am sponsorizat acest raport deoarece pare util să fie adunate laolaltă dovezile cele mai credibile despre OZN-uri, sub forma unor rapoarte ale martorilor oculari, declaraţii oficiale şi opinii ştiinţifice. Eu nu sunt neapărat de acord cu fiecare constatare şi concluzie, dar cred că dovezile prezentate indică faptul că acest subiect merită un studiu ştiinţific serios. În acest scop, sper ca guvernul nostru, alte guverne, ca şi Naţiunile Unite, vor coopera să facă disponibile toate informaţiile pe care le-ar avea la dispoziţie în acest sens.”
OZN-urile există, chiar dacă sunt puţini cei care le văd
Din păcate, în termeni politici reali, succesul şi impactul documentului informativ OZN a fost limitat. Cei mai mulţi oameni, ca şi presa, păreau mult mai interesaţi de faptul că Rockefeller a fost fascinat de OZN-uri şi că a sponsorizat aşa ceva, decât de conţinutul raportului şi de implicaţiile sale politice, militare şi ştiinţifice. Singura excepţie semnificativă a fost în Franţa. Un alt loc în care documentul informativ pare să fi avut un anumit impact a fost Chile.
În Chile, Antonio Huneeus i-a dat personal o copie, la sfârşitul anilor 90, fostului sef al forţelor aeriene din Chile, generalul (ret.) Ramon Vega, care pe atunci era senator. Generalul Vega aduna în perioada aceea, probe pentru a convinge guvernul chilian să deschidă propria sa ancheta oficială OZN. Momentul a fost cât se poate de nimerit. În cele din urmă, la sfârşitul anului 1998, guvernul chilian a lansat propriul său grup oficial OZN. Denumirea acestuia era CEFAA (Comitetul pentru studierea fenomenelor aeriene anormale). Era ataşat de Agenţia de Aviaţie Civila DGAC din Chile. A fost condus de generalul chilian de aviaţie (ret.) Ricardo Bermudez.
Documentul a fost publicat și în America
În anul 2000, documentul informativ OZN a fost publicat sub formă de carte şi în SUA. Mai târziu a fost postat şi pe internet, cu permisiunea autorilor. De pildă, pe site-ul Open Minds, el există ca un singur fişier pdf., uşor de consultat. Principalele idei ale documentului conţin pe cele legate de începuturile conştientizării fenomenului OZN. Este vorba despre misterioasele „foo fighters” din cel de-Al Doilea Război Mondial, „rachetele-fantomă” din 1946 din ţările scandinave, apoi OZN-urile, rapide şi exotice, raportate, începând din 1947 în toate părţile lumii.
Până în anii 1990, s-au colectat peste 100.000 de rapoarte OZN. Cele mai multe au fost făcute de piloţi militari şi civili, ca şi de alţi martori calificaţi. Dovezile vizuale (raportate) pot fi clasificate, la sugestia dr. J. Allen Hynek, folosind două criterii: „credibilitatea” martorului şi „stranietatea” observaţiei, raportată la explicaţiile naturale sau artificiale care ar putea fi luate în considerare (avioane, sateliţi, meteoriţi etc.), dar inima misterului OZN o formează un număr important de rapoarte care au, simultan, atât cea mai mare „credibilitate” cât şi cea mai mare „ciudățenie”.