Proiecte Desecretizate

Secretele militare şi guvernamentale pot varia de la terifiant la amuzant până la absolut absurd, dar majoritatea sunt aproape aberante. De la un proiect secret al Forţelor Aeriene ale SUA de a construi o farfurie zburătoare supersonică la un cunoscut program de cercetare din epoca celui de-Al Doilea Război Mondial care a produs primele bombe atomice, şi până la un plan de a antrena pisici domesticite pentru a spiona Uniunea Sovietică, iată câteva din programele secrete, dar declasificate ale CIA.

Proiectul 1794

Schiţe de design declasificate arată încercările Forţelor Aeriene ale SUA de a construi o farfurie zburătoare. Aceasta trebuia sa fie capabilă atât să staţioneze în aer, cât şi să zboare cu viteze supersonice. La sfârşitul anului 2012, Forţele Aeriene ale SUA au desecretizat un „morman” de documente, inclusiv înregistrări ale unui program secret pentru construirea unei aeronave de tip farfurie zburătoare. Rolul acesteia era să doboare bombardiere sovietice.

Programul ambiţios, numit Proiect 1794, a fost iniţiat în anii ’50. O echipă de ingineri a primit sarcina de a construi un vehicul în formă de disc. Acesta trebuia să călătorească cu viteză supersonică, la altitudini mari. Documentele declasificate dezvăluie planurile pentru ca avionul să atingă o viteză maximă de Mach 4 (de patru ori mai mare decât viteza sunetului) să atingă o altitudine de 100.000 m (30.480 m).

Costul estimat al proiectului a fost de peste 3 milioane de dolari, care astăzi ar fi de peste 26 de milioane de dolari. Proiectul 1794 a fost anulat în decembrie 1961, după ce testele au sugerat că designul farfuriei zburătoare era instabil din punct de vedere aerodinamic şi ar fi probabil incontrolabil la viteze mari, ca să nu mai vorbim de viteze supersonice.

Proiectul Iceworm, „Viermele de gheaţă”

În anii ’60, armata americană a lansat un program secret pentru construirea de rampe de lansare a rachetelor nucleare mobile. Lansarea se făcea de sub stratul de gheaţă din Groenlanda. Operaţiunea a fost denumită „Proiectul Iceworm”. A fost aplicată în cadrul unui proiect de cercetare sub acoperire denumit „Camp Century” (Tabăra secolului).

Obiectivul era să adăpostească rachete cu rază medie, suficient de aproape, pentru a atinge ţintele din Uniunea Sovietică. Programul a fost denumit Proiectul Iceworm. Pentru a-şi testa fezabilitatea, armata a lansat un proiect de cercetare de acoperire numit „Camp Century” în 1960. Sub acest pretext inginerii au construit o reţea de clădiri subterane şi tuneluri.

Erau construite inclusiv locuinţe, o bucătărie, o sală de recreere, infirmerie, laboratoare, camere de aprovizionare, un centru de comunicaţii şi o centrală nucleară. Baza, care a fost ţinută secretă faţă de guvernul danez, a funcţionat timp de 7 ani. Programul a fost anulat în 1966, după ce modificarea calotei glaciare a creat condiţii instabile. Astăzi, resturile zdrobite ale Proiectului Iceworm sunt îngropate sub zăpada arctică.

Proiectul Grudge

Zona 51 nu era o bază secretă de top concepută pentru a studia extraterestri. Forţele Aeriene ale SUA au studiat existenţa OZN-urilor şi în alte părţi mai puţin cunoscute. Proiectul Grudge a fost un program de scurtă durată lansat în 1949, pentru studierea obiectelor zburătoare neidentificate. Misiunea a urmat un program anterior cunoscut sub numele de Proiectul Sign.

S-a publicat un raport la începutul anului 1949 în care afirma că, deşi unele OZN-uri păreau a fi aeronave reale, nu existau suficiente date pentru a le determina originile. Criticii Proiectului Grudge au spus că programul s-a gândit doar la rapoartele OZN desecretizate şi că au fost efectuate foarte puţine cercetări efective.

În cartea sa pe această temă, Edward J. Ruppelt, căpitanul Forţelor Aeriene şi director al Proiectului Grudge, a scris: „Nu trebuie să studiezi foarte mult vechile dosare OZN pentru a vedea că nu au fost urmate procedurile standard de informaţii în cazul Proiectului Grudge. Totul a fost evaluat pe premisa că OZN-urile nu au cum să existe. Indiferent ce vedeţi sau auziţi, nu credeţi nimic.”

Proiectul Manhattan

Singura fotografie color disponibilă care arată explozia Trinity, a fost realizată de omul de ştiinţă şi fotograful amator de la Universitatea din Los Alamos, Jack Aeby, de lângă Baza Militară. După cum a spus mai târziu Aeby: „Am fost acolo, aşa că am fotografiat-o”. Unul dintre cele mai cunoscute programe secrete de cercetare este Proiectul Manhattan, care în cele din urmă a produs primele bombe atomice din lume.

Proiectul a început în 1939, şi a fost învăluit în mister, deoarece fizicienii au investigat potenţialul puterii armelor atomice. Din 1942 până în 1946, Proiectul Manhattan a fost condus de Generalul Maior Leslie Groves al Corpului de Ingineri din SUA. Prima bombă nucleară a fost detonată la 05.30 pe 16 iulie 1945, în timpul aşa-numitului test Trinity.

Se întâmpla asta la baza aeriană Alamogordo aflată la 120 mile (193 km) sud de Albuquerque, NM. Explozia a creat un nor ciupercă, care se întindea pe 12.200 m şi puterea explozivă a bombei a fost echivalentă cu peste 15.000 de tone de TNT. La o lună după testul Trinity, două bombe atomice au fost aruncate pe Hiroshima şi Nagasaki, în Japonia. Era etapa de final al celui de-Al Doilea Război Mondial. Până în prezent, bombardamentele de la Hiroshima şi Nagasaki rămân singurele utilizări ale armelor nucleare în război.