Radicalii Liberi și Antioxidanții

Sunt molecule sau părţi de molecule care conţin electron fără pereche cu sarcina plus pe învelişul exterior al electronului.

Ce sunt radicalii liberi, pe larg

Electronii sunt predispuşi la împerechere. Moleculele cu electron unic cu sarcina + (cationi – ioni pozitivi), caută alte molecule cu mare intensitate de la care pot primi electroni cu sarcină minus (anioni – ioni negativi). Motivul este acela de echilibru sau stabilitate. În acest moment se produce un furt de energie iar vampirul energetic, este radicalul liber (cationul). Radicalii liberi prezintă un grad crescut de reactivitate, reacţionează rapid şi uşor cu alţi compuşi.

Sunt prezenţi şi în organismul uman în condiţii fiziologice normale, având un rol foarte clar definit în organism. Se pot forma radicali liberi şi în mediu extern, prin preluarea de energie din oxigenul molecular. Energia poate fi preluată și din alte molecule în urma radiaţiilor ultraviolete sau radioactive. Același principiu se aplică și la căldură sau în urma diverselor substanţe chimice. Unele medicamente, substanţe chimice agricole, anestezice, solvenţi industriali, chiar şi fumul de tutun sunt considerate surse de radicali liberi. Cei prezenţi în mediul nostru influenţează procesele noastre biologice. Îi consumăm cu alimentele, îi inhalăm sau ne influenţează prin piele.

Efectele radicalilor liberi

Rezistenţa sistemului de apărare al organismului este destul de semnificativă. De aceea poate împiedica timp îndelungat ca radicalii liberi să intervină dăunător în organism. Dar reacţiile radicalilor liberi scăpate de sub controlul sistemului de securitate, provoacă daune în toate moleculele şi ajută la apariţia diverselor îmbolnăviri.

Radicalii liberi atacă iniţial moleculele de acizi graşi care formează grăsimile. Deoarece legăturile duble prezente în acestea sunt foarte sensibile la procesele oxidative. Această reacţie în lanţ, de mecanism a radicalilor, se numeşte peroxidarea lipidelor. Deci, un număr mic de radicali liberi în urma reacţiilor în lanţ, pot provoca daune extreme.

Precesul de oxidare este un proces de degradare moleculară

La finalul peroxidării lipidelor rezultă produse non-radicale (aldehide). Radicalii liberi pot schimba şi structura moleculelor alimentelor. Cel mai cunoscut proces este lâncezeala, care implică modificări de miros, culoare şi gust. Această degradare producând nocivităţi organismului. O parte a reacţiilor radicalilor liberi desfăşurate în organismele vii este importantă pentru menţinerea stării de normalitate a organismului.

Unele celule produc radicali liberi pentru ca aceştia să atace şi să distrugă agenţii patogeni din organism. În alte părţi ale organismului, în procesele cu radicali liberi, se formează compuşi din care organismul produce pentru sine compuşi indispensabili. Acești compuși, sunt substanţe/materiale speciale de reglare a coagulării sângelui şi a tensiunii, hormonii.

Dezechilibrul metabolismului

Dacă procesele de producere a radicalilor liberi, sunt perturbate printr-un agent patogen (fumat, medicamente, radiaţii puternice ultraviolete, alimentaţie greşită şi dezechilibrată), în urma căreia se produc prea mulţi radicali liberi, sistemul propriu de protecţie nu este suficient pentru evitarea efectelor adverse.

Schimbarea moleculelor esenţiale cauzează tulburări în procesele biochimice ale organismului. Astfel, se modifică direcţia multor procese fiziologice, rezultând îmbolnăvirea. S-a confirmat prezenţa radicalilor liberi în bolile cardiovasculare. Acestea sunt: arteroscleroza, bolile neoplazice, malformaţii la nivelul ochilor, al articulaţiilor şi a sistemului nervos.

Proiecţia antioxidanţilor

Dar trebuie amintit de protecţia antioxidanţilor, ce reprezintă mecanismul principal de apărare împotriva oxidării. Antioxidantul reprezintă molecula care în comparaţie cu substanţa/materialul oxidabil este prezent într-o concentraţie scăzută şi încetineşte sau opreşte procesul oxidării.

Rezistenţa efectului antioxidanţilor se caracterizează prin aşa numitul timp de inducţie. Cu cât este mai eficient antioxidantul, cu atât este mai lungă perioada de inducţie şi cu atât mai târziu apare oxidarea.