Rasputin, șamanul rus – Documentar Tradus

Rasputin a vizitat mănăstirea Peşterilor din Kiev, la aproape 3.000 de Km de satul său natal, de două ori. De fiecare dată, va avea o viziune legată de Maica Domnului. De altfel, Rasputin va susţine mereu că icoana Maicii Domnului din Kazan l-a adus pe drumul cel bun.

De la sfântul prost la apropiatul ţarului în 1892. În urma unei crize mistice, Rasputin îşi părăseşte soţia şi copiii şi se retrage la mănăstirea Verkoturie. Acolo, sub oblăduirea lui Macarie, Grigori renunţă la băutură şi la consumul de carne. Devine un credincios zelos, care revine acasă cu o altfel de viaţă. Se roagă, dar mai ales posteşte, ori este ştiut că postul negru amplifică deschiderea spre alte dimensiuni.

Rasputin, hoinarul religios și sfântul naiv

Mai mult, la îndemnul lui Macarie, în 1893, pleacă la Muntele Athos. De acolo se va întoarce profund deziluzionat de viaţa monahală, cum avea să îi povestească pustnicului. Devenise un hoinar religios, deşi el spunea tuturor că pleacă să facă un ban ca să-şi ajute familia. Ocazional avea să fie considerat de către adepţii săi ca un yurodiviy (sfântul naiv), dar mai ales ca un stareţ. Rasputin nu era un stareţ în adevăratul sens al cuvântului.

Baroneasa Sophie Buxhoeveden, spunea că Rasputin era un stareţ prin ceea ce făcea. În schimb, doamna de companie a acesteia, Lili Dehn, spunea despre Rasputin că vorbea un dialect siberian aproape de neînţeles. Andrei Amalrik, spunea că acesta părea că intră în transă dar că niciodată nu a spus o propoziţie clară şi uşor de înţeles, mereu ceva lipsea, subiectul, predicatul sau ambele.

Rasputin a vizitat Mănăstirea Peșterilor

Ori, ce face şamanul în momentele de transă extatică? Comunică, bolboroseşte cuvinte fară noimă, fără nicio legătură, adesea fără subiect şi fără predicat. După 1902 aceste adunări particulare nu au mai avut loc.

Rasputin petrece din ce în ce mai mult timp, la Kiev. În 1903, a vizitat Mănăstirea Peşterilor. În Kazan, a atras atenţia episcopului şi membrilor clasei superioare prin cunoaşterea Scripturilor. În toamna aceluiaşi an, Rasputin ajunge în capitala de pe Neva. Trebuia să se întâlnească cu loan de Kronstadt și pentru a obţine donaţii necesare construirii bisericii din satul natal.

Magnetismul și intelectul lui Rasputin, erau ieșite din comun

În decembrie a ajuns în audienţă chiar la Ivan Stragorodsky, rectorul Facultăţii de Teologie. Rasputin a fost cazat la Lavra Alexander Nevsky unde l-a întâlnit pe Ermoghen. Teofan de Poltava, unul din preoţii de vază de la Alexander Nevsky a fost atât de uimit de memoria şi perspicacitatea psihologică a lui Rasputin încât l-a rugat să locuiască în apartamentul său.

Cam tot în aceeaşi perioadă, prinţesele Milica de Muntenegru şi sora ei Anastasia, interesate de mistica persană, spiritism şi ocultism, l-au invitat pe Rasputin la conac. Câteva zile mai târziu, pe 1 noiembrie 1905, prinţesa de Muntenegru, l-a prezentat pe Rasputin ţarului Nicolae al II-lea şi soţiei sale Alexandra. Este momentul din care, Rasputin va juca marea carte a Tămăduitorului fără şcoală. Cu o forţă de persuasiune a cuvântului şi un magnetism personal propriu marilor mistici, de fapt este momentul unei ascensiuni fulgerătoare.

Era capabil să-și purifice mâncarea cu privirea

Un lucru pe care l-au remarcat prinţesele de Muntenegru a fost relaţia specială pe care o avea Rasputin cu alimentele. Înainte de a se apuca să mănânce, închidea ochii preţ de câteva clipe, îi deschidea şi privea alimentele din farfurie cu o expresie ciudată. Anastasia, avea să spună, câţiva zeci de ani mai târziu, că ochii lui Rasputin radiografiau mâncarea.

Se ştie că în trecut, binecuvântarea alimentelor era o practică obişnuită

Aşa cum este astăzi, rugăciunea înainte de a ne aşeza la masă. Este o explicaţie logică, de ce Rasputin nu a putut fi otrăvit. Este dovedit de asemenea, ştiinţific, că o cruce, simbol al purificării prin credinţă, dar şi al morţii şi al distrugerii, peste masa încărcată, distruge microbii, deci, implicit distruge otrava.

Într-un mediu atât de pervertit social, Rasputin trebuia să se apere iar ca să reuşească trebuia să înveţe cum să o facă. Şi ajungem din nou la şamani, la funcţia lor magică. Cât a stat la Lavra Alexander Nevsky, 1903-1907, Rasputin a început o serie de vindecări neobişnuite. Era un lucru nemaivăzut la acea vreme în St. Petersburg, un oraş care se dorea deschis şi cosmopolit.

Șamanismul și șamanii

Să ne amintim că şamanul este deopotrivă, un foarte bun psiholog. Probele iniţiatice fac din el un om puternic, cu o stabilitate psihică de neatacat. Depăşind limitele umanului, ştie cum să transmită celorlalţi echilibrul pe care aceştia l-au pierdut. E capabil să ghiceasca gândurile celuilalt, să practice telepatia dirijând visele, sentimentele, stările, indivizii.

Acolo unde nu există şaman, sufletul colectiv al tribului sau al comunităţii, iscă să se descompună. Acest lucru se întâmplă pentru că şi-a pierdut elementul stabilizator. Înainte ca Rasputin să tulbure apele din saloanele duduilor înnebunite de spiritism, aristocraţia din St. Petersburg era deja influenţată de misticism. În grupuri sau individual, devenise obsedată de ocultism.

Rasputin și-a început seria de vindecări miraculoase

În octombrie 1906, la rugămintea ţarului, Rasputin face o vizită viitorului prim-ministru Piotr Stolîpin. Cu câteva săptămâni înainte, 29 de persoane au fost ucise într-un atac cu bombă şi doi dintre copiii lui Stolîpin fuseseră răniţi. După câteva întâlniri, copiii şi-au revenit complet. Apoi, în aprilie 1907, după ce i se aprobă schimbarea numelui din Novik în Rasputin, a fost invitat din nou la Tsarskoye Selo. Trebuia de data aceasta, să îl consulte pe ţareviciul Alexei. Băiatul căzuse şi rana sângera. Puţini ştiau că moştenitorul tronului suferea de hemofilie. Medicii care l-au consultat au fost puşi să jure că nu vor divulga secretul bolii micului prinţ.

Vindecarea țareviciului rusiei

Cum medicii nu au putut găsi remediul, disperată, ţarina a căutat ajutorul în alte părţi. Motivul era acela că ea trăise drama pierderii mamei, a fratelui şi a surorii mai mici de pe urma unor boli de sânge. Rasputin declarase că are capacitatea de a vindeca prin rugăciune. Acest fapt, i-a mai calmat pe părinţi, în ciuda medicilor care spuneau că până în zori, micuţul va muri. În ziua următoare însă, ţareviciu arăta semne semnificative de recuperare.

Istoricul francez Pierre Gilliard, Helene Carrere d’Encausse şi jurnalistul englez Diarmuid Jeffreys au speculat că practica de vindecare a lui Rasputin a constat în oprirea administrării de aspirină, singurul leac disponibil din 1899. Aspirina este un antiagregant şi are proprietăţi anticoagulante.

DEZVĂLUIRI

Când renumele ajunge o capcană

Să ne oprim puţin în 1907, în septembrie. Rasputin, a trebuit să compară la Curtea Ecleziastă din Tobolsk, acuzat că făcea parte din secta Khlystilor. Această formă de ortodoxie are toate datele unui ritual şamanic. Membrii sectei au renunţat la preoţie, la venerarea icoanelor şi a vechilor scripturi, cu excepţia Maicii Domnului. Mai mult, credeau în posibilitatea de a comunica direct cu Duhul Sfânt prin intermediul oamenilor. Destul de curios este că secta permitea totuşi membrilor săi să fie practicanţi ortodocşi.

Ispășirea păcatelor prin comiterea lor

Ideea centrală a ideologiei Khlystys era practicarea asceticismului. Pentru accesarea harului divin şi curăţarea păcatelor apelau la ritualuri extatice numite radeniya. Existau însă dubii asupra acestor ritualuri deoarece se spune că ele se transformau în adevărate orgii sexuale.

Oare de ce nu mă miră aceste acuzaţii dacă mă gândesc la sexualitatea lui Rasputin? Casa a 8-a este Casa sexualităţii, casă stăpânită de Scorpion. Scorpionul este stăpânit la rândul său de Pluto ori Pluto este domiciliu. Asta explică de ce la 18 ani, Rasputin se căsătorea şi făcea copil după copil. Mai târziu, această sexualitate devenea un mod de viaţă. Prin sex domini cu uşurinţă o femeie. Aici a trădat Rasputin calea şamanului.

Celulele secrete Khlysty

Celule secrete Khlysty au existat până aproape de zilele noastre. Au fost mai frecvente în fabricile din cartierul Perm. Fiecare celulă era condusă de un bărbat şi o femeie, care erau numiţi Hristos şi respectiv Maica Domnului. Celula la rândul său, purta numele de Arcă. Au fost de nenumărate ori obiectul persecuţiilor şi percepuţi ca element subversiv de către autorităţile ruse.

Au existat puţine dovezi sau poate niciuna că Rasputin a fost membrul unei asemenea celule. Se pare să fi fost influenţat de practicile acesteia. A acceptat o parte din convingerile lor, de exemplu, cele referitoare la păcat ca parte necesară a răscumpărării. A crezut că cei care preacurveau deliberat, pocăindu-se amar, ar fi fost mai aproape de Dumnezeu.

Țareviciul rusiei, a trecut printr-o altă criză

Dar a fost momentul în care lui Rasputin i s-au închis, pentru prima oară, porţile palatului imperial. 5 ani mai târziu, pe 9 octombrie 1912, ţareviciul Alexei primea ultima împărtăşanie. Familia regală trecea printr-un moment greu. Alexei se alesese cu un hematom dureros, de pe urma unei căzături, vizibil în partea stângă a abdomenului. Cum tocmai îşi încheiaseră vacanţa la Castelul de vânătoare din Pădurea Bialowieza se îndreptau spre Spala, în Polonia rusă. Drumul şi trăsura, au făcut ca starea de sănătate a ţareviciului să se degradeze rapid. Disperată, ţarina a rugat-o pe doamna de companie, Anya Vyrubova să ceară ajutorul vindecătorului ţăran.

Exemplul cel mai credibil

Rasputin a fost duhovnicul Anyei Vyrubova, prietena cea mai bună a ţarinei Alexandra. Devotamentul ei pentru Rasputin a fost absolut şi întărit, odată în plus, după accidentul teribil de tren. Se afla în garnitura care mergea de la Ţarskoe Selo la Petersburg şi care a deraiat, iar Anya a fost grav rănită. Deşi a supravieţuit accidentului, dar fiind în comă, medicii nu mai credeau în salvarea ei, mai ales că avea trupul zdrobit şi mutilat. Rasputin a venit la patul ei, a privit-o câteva clipe, i-a luat mâna încet, concentrându-se la fiinţa care se stingea sub ochii lui. Deodată vocea lui Rasputin a psalmodiat sacadat Anuşca, Anuşca, ridică-te!

Momentul fost incredibil. Anna s-a trezit brusc din comă, a deschis ochii şi a încercat să se ridice din pat. Pentru toţi a fost un miracol. Rasputin avea să le transmită profetic că va trăi dar va rămâne pentru tot restul vieţii, infirmă. Ceea ce s-a şi întâmplat.

STOP aspirina!

A doua zi, pe 10 octombrie, Rasputin răspunde printr-o telegramă scurtă, „cel mic nu va muri. Stop, nu permiteţi medicilor să-l deranjeze prea mult. Stop, opriţi aspirina”. Au făcut ce li s-a spus, iar temperatura ţareviciului a scăzut şi hematomul a dispărut, dar a fost nevoie de un an pentru recuperare.

Rasputin a devenit un personaj foarte controversat

După accidentul de la Spala, Rasputin îşi recâştigă influenţa la curte, şi de asemenea, în afacerile bisericii. Poziţia sa în calitate de intermediar a fost validată în mod dramatic. Asta deoarece, Sfântul Sinod îl ataca frecvent pe Rasputin, acuzându-l de o varietate de practici imorale. Rasputin a fost frecvent acuzat, ba că este un eretic, ba un erotoman, ba un pseudo-sectant. Culmea este, că l-au urât chiar şi cei pe care i-a ajutat.

În schimb, aşa cum spuneam şi pe parcursul articolului, convingerea mea este că Rasputin cunoştea Calea Şamanului. Este câte ceva din toate, şi bioterapeut, şi hipnotizator şi un soi de condensator de energie care se cuplează la imensa sursă energetică a cosmosului ca apoi să o redirecţioneze către cei care au nevoie de el. A fost greu de ucis pentru că relaţia lui cu natura era de o altă factură. El comunica aşa cum face şamanul cu toate elementele naturii, inclusiv cu mâncarea din farfurie.

Rămân totuși întrebările

Chiar şi astăzi Rasputin rămâne un personaj misterios, un individ cu trăsături de personalitate contradictorii. Era un făcător de minuni sau doar un manipulator viclean al familiei imperiale? Încă din timpul vieţii, martorii, inclusiv medicii şi scepticii, au concluzionat că el poseda o anumită putere inexplicabilă asupra ţareviciului şi, la fel, gestiona episoadele de sângerare.

Această capacitate de a-i vindeca fiul a fost suficientă pentru a o convinge pe împărăteasa Alexandra, că Rasputin, trebuie să fi fost trimisul lui Dumnezeu. În mintea ei, apariţia lui Rasputin a fost răspunsul la rugăciunile fierbinţi ca Dumnezeu să-i salveze fiul. Era imposibil pentru ea să creadă că ar fi putut fi un lup în blană de oaie. Pe de altă parte, influenţa lui asupra politicii a fost muIt exagerată.

De încheiere

Pentru mine, Rasputin a fost un ţap ispăşitor convenabil pentru cei care au vrut să atace deciziile ţarului. Cei care nu aveau curajul să se confrunte direct cu voinţa lui Nicolae al II-lea. Rasputin, a fost unul dintre ultimii cunoscători care a pornit pe Calea Şamanului, cale pe care a trădat-o şi a sfârşit cum a sfârşit.