Războinicii norilor

În America Precolumbiană, incaşii aveau cel mai mare imperiu şi o civilizaţie înfloritoare. Ei îşi numeau imperiul „Tawantinsuyu”, însemnând „Cele patru provincii unite”. Îl venerau pe zeul Soarelui, Inti. Conducătorul lor era considerat a fi Sapa Inca, „Copilul Soarelui”, un rege pământesc cu drept divin.

Inamicii de temut ai incaşilor

Incaşii obţinuseră stăpânirea asupra majorităţii celorlaltor popoare din zona lor. Prin cucerire sau prin asimilare paşnică, îşi impuseseră suveranitatea asupra altor culte religioase. Aceștia au încorporat o mare parte din America de Sud, din partea vestică a imperiului lor. Totuşi, unii le opuseseră rezistenţă incaşilor mai mult decât alţii. Unii chiar au reuşit să stârnească frică în inimile lor.

Acesta a fost şi cazul civilizaţiei Chachapoya, războinicii norilor, care au reuşit să reziste asimilării incaşe. Aceștia au rezistat pentru o bună bucată de vreme, cu puţin ajutor de la vrăjitorii şamani si a mumiilor vii. Sursele antice descriau civilizaţia Chachapoya, faimoşii războinici din Peru, ca fiind indivizi cu pielea mai deschisă la culoare decât a altor popoare din regiune, cum ar fi incaşii.

Războinicii norilor erau şi vânători de capete

De asemenea, ei ieşeau în evidenţă nu doar prin caracteristicile lor fizice, dar şi prin cultura unică pe care au lăsat-o în urmă. Războinicii norilor erau şi vânători de capete şi obişnuiau să păstreze capetele inamicilor drept trofee. Termenul „sarcofag” a apărut pentru prima dată în greacă, unde însemna „mâncător de carne”. În ceea ce îi priveşte pe Chachapoya, ei nu numai că îşi îngropau morţii în sarcofage, dar îi şi zideau în pereţii construcţiilor.

Pe o stâncă din Carajia, un număr de figuri cu feţe umane pot fi văzute de departe. Lucrul interesant despre aceste statui este faptul că ele sunt, de asemenea, sarcofage care conţin corpuri mumificate.

Vrăjitori şi mumii

În viziunea acestei civilizaţii, trupul şi sufletul nu erau considerate separate. Pentru ei a fi mort însemna să continui să trăieşti în lumea morţilor. De aceea au construit case pentru cei morţi unde amplasau mumiile celor decedaţi. Vrăjitorii lor erau temuţi în toată Mezoamerica fiind consideraţi capabili să îşi schimbe forma în orice fel de animal sălbatic. Se spune că aceștia erau capabili şi să plaseze blesteme teribile pe mumiile celor decedaţi.

Incaşii se temeau de mumiile celor din cultura Chachapoya. Le considerau morţii vii care puteau să se ridice şi să îi ucidă pe toţi cei suficient de ignoranţi încât să le trezească. Cel mai relevant exemplu de peisaj sacru de tip Chachapoya poate fi găsit la Kuelap. Acolo morţii au fost îngropaţi în pereţii marii construcţii. Zeci de oameni au fost îngropaţi acolo ca parte a predilecţiei războinicilor norilor de a-şi îngropa morţii pe stânci înalte.

Şamanii Chachapoya ştiau exact evenimentele solare

Zenitul era privit ca având o importanţă specială, în mod deosebit pentru ceremonii. Întreaga construcţie a fost ridicată în asa fel încât Soarele răsărea într-o parte a sitului şi apunea exact în locul opus. Şamanii Chachapoya ştiau exact datele când Soarele avea să strălucească pe construcţie. Cum ar fi data de 4 martie, si atunci faceau ritualurile sacre, festivităţi si celebrări.

Soarele trebuia să fie mereu la zenit pentru ceremonia comunicării între sufletele viilor şi morţilor. Funcţia templului includea si sacrificiul ritualic. La Kuelap, arheologii au găsit oasele a numeroase animale care fuseseră sacrificate ritualic în camera centrală a templului. S-au găsit şi dovezi de cadavre lăsate să putrezească acolo unde căzuseră. Asta după ce fuseseră ucise în mod violent.

Incașii au ieșit invingători

În final, incaşii au luat hotărârea de a confrunta civilizaţia Chachapoya. Rezultatul a fost dezastruos pentru războinicii norilor care au gustat înfrângerea. Totuşi, frica a rămas în inimile incaşilor. Aceştia au continuat să evite locurile sacre de înmormântare ale culturii Chachapoya. Și asta, pentru că se credea că sufletele războinicilor norilor încă umblau prin regiune. Le era frică şi că, încă trăiau în trupurile mumificate îngropate în zonă.