Reflexoterapia și rezultatele miraculoase

Masajul corporal se practică din cele mai vechi timpuri pentru relaxarea și diminuarea durerilor. Masarea zonelor reflexogene, reflexoterapia ocupă un loc de frunte în paleta terapiilor complementare. Este practicată de persoane specializate.

Scurt istoric

Nu pot fi stabilite cu exactitate istoricul şi vechimea reflexoterapei. Se ştie că îşi are originea la civilizaţia chineză şi cea egipteană. În China Antică, reflexoterapia făcea parte din acelaşi sistem terapeutic cu acupunctura şi presopunctura. Prezentarea reflexoterapiei ca o metodă de sine stătătoare aparţine medicului chinez Wang Wei, sec. al IV-lea î.Hr. Această terapie a devenit o ramură a medicinii orientale. În Egiptul antic, această terapie s-a folosit încă de acum 4.000 de ani, conform descoperirilor arheologice.

Omul de ştiinţă care a făcut cunoscută această terapie în Occident, este medicul orelist William Fitzgerald, la începutul sec. XX. Acesta a demonstrat că prin apăsarea unor puncte cheie situate pe extremităţile corpului se poate normaliza activitatea fiziologică în alte zone ale corpului. Aceste zone pot fi situate la distanţă faţă de punctul masat. Cea care a promovat această tehnică şi a scris prima carte de reflexoterapie a fost fizioterapeuta Eunice Ingham. Aceasta a și înfiinţat prima şcoală în acest sens.

Reflexodiagnosticul şi reflexoterapia

Reflexologia este ştiinţa zonelor reflexogene situate la distanţă faţă de organele pe care le reprezintă. Reflexoterapia este o componentă a reflexologiei şi constă în masajul punctelor sau zonelor reflexogene corespunzătoare anumitor organe. Aceste zone sunt prezente la picioare, la mâini, la urechi şi în alte părţi ale corpului. Reflexodiagnosticul este foarte important pentru un beneficiar al acestei terapii. Această diagnosticare se recomandă a fi făcută pe zonele reflexogene de la picioare. Asta pentru că este concludentă faţă de cea făcută în alte zone.

Datorită faptului că în timpul zilei omul stă mult timp în picioare sau în şezut, cele mai multe toxine se depozitează în zonele inferioare ale corpului, la nivelul picioarelor. Prin palparea zonelor reflexogene, care sunt foarte bogate în terminaţii nervoase şi vasculare, se constată care sunt zonele sensibile sau dureroase. Acest lucru reflectă starea de sănătate a organelor şi a sistemelor anatomofiziologice. Starea de sănătate este evaluată în raport cu cantitatea depunerilor de toxine şi cu toleranţa pe care el o are la durere. O disfuncţie se manifestă pe zonele reflexogene sub forma unei inflamaţii. Este similară cristalelor de nisip, sau boabelor de orez aflate sub piele.

Astfel se poate stabili dacă:
• este deficit sau surplus energetic, dezechilibrul energetic;
• un organ este bolnav, fapt reflectat prin multe depuneri de toxine în zona reflexogenă a lui;
• există depuneri şi dureri reduse, fapt care înseamnă că acel organ este predispus la îmbolnăvire.

Desigur este important ca cine face reflexodiagnosticul să ţină cont de problemele pe care le are clientul. Pot fi bătături la picioare sau la mâini, deformări ale picioarelor, traumatisme, răni, leziuni. Acestea sunt situaţii în care reflexoterapia este contraindicată.

Cauzele depunerilor de toxine

Sunt foarte mulţi factori care determină depunerile de reziduuri toxice pe zonele reflexogene. Cele mai multe cauze ţin de stilul de viaţă al persoanei. Toxinele depuse pe o anumită zonă reflexogenă indică funcţionarea deficitară a acelui organ. Se pot ințelege bolile acelui organ. Putem spune că toxinele localizate în pancreas produc diabetul, cele localizate în ficat produc ciroza şi hepatita şi multe altele. Starea mentală şi psihică influenţează foarte mult întreg corpul şi implicit zonele reflexogene.

Consumul de alimente care conţin toxine, de lichide care nu sunt naturale, consumul excesiv de cafea şi de băuturi alcoolice, consumul de droguri şi alte chimicale, depunerile din consumul de medicamente, sedentarismul, nerespectarea orelor de odihnă, dizarmonia în relaţiile interumane, ura, invidia, tendinţa de a domina şi de a supune pe alţii, fricile şi multe altele pot genera îmbolnăvirea diferitelor organe, fapt reflectat în zonele reflexogene.

Efectele reflexoterapiei

Reflexoterapia poate fi practicată ca profilaxie sau ca remediu pentru refacerea stării de sănătate. Se poate asocia cu alte terapii compatibile, mai ales cu cele naturale: aromaterapie, meloterapie, cromoterapie. Efectuarea mai multor şedinţe cu o frecvenţă adecvată, săptămânal, în funcţie de diagnostic, aduce multe beneficii:

• îmbunătăţirea circulaţiei sangvine şi stimularea transportului de toxine spre organele excretoare;
• amplifică transportul substanţelor nutritive spre organe şi ţesuturi;
• reconstituirea ţesuturilor şi a organelor lezate;
• înlăturarea blocajelor de pe meridianele energetice, activează centrii energetici;
• ajută la relaxare, liniştire şi la un somn odihnitor;
• stimulând punctele reflexogene corespunzătoare sistemului nervos şi celui endocrin se stimulează funcţionarea întregului organism, beneficiindu-se de echilibrarea energetică, de vitalitate şi sănătate;
• înlăturarea stresului şi tensiunilor acumulate în urma solicitărilor din familie şi de la serviciu;
• în timpul şedinţelor beneficiarul este îndrumat să înlăture anumite cauze ale disfuncţiilor.