Sfânta Cruce
„Caută cu milostivire Doamne spre acest semn al crucii pe care credincioşii, robii Tăi, din osârdie şi din credinţa cea tare şi dragostea cea către Tine, au făcut-o spre însemnarea biruinţei Fiului Tău. Binecuvânteaz-o şi o sfinţeşte pe ea, şi o umple de puterea şi binecuvântarea lemnului aceluia, pe care a fost pironit prea Sfântul Trup al Domnului nostru Iisus Hristos, Unul-Născut Fiul Tău, prin care puterea diavolului s-a călcat, şi noi pământenii slobozenie am dobândit şi vieţii ne-am învrednicit”, spune astfel, o rugăciune a Sfintei Cruci a părintelui Constantin Galeriu. În cele ce urmează, vom discuta despre Sfânta Cruce şi semnificaţiile ei.
Istoric
Cuvântul Cruce provine din latinescul „crux”, şi are corespondenţă cu grecescul „stauros” care înseamnă „stâlp”. Crucea are, încă din cele mai vechi timpuri, o semnificaţie profundă, din perioada pre-creştină. Modelul simplu a două linii care se intersectează, a fost prezent încă din Preistorie. În mod evident, nu avea semnificaţiile spirituale de astăzi. De acolo simbolul în sine a evoluat în multe feluri.
A fost adoptat de diferite culturi, atribuindu-se diferite înţelesuri. Un bun exemplu este şi „crux ansanta”, forma de cruce regăsită la egiptenii străvechi. Este o hieroglifa care reprezintă viaţa. Tot din cele mai vechi timpuri, acest simbol a fost prezent în astrologie sau cosmologie. Este cumva asociat celor patru elemente sau puncte cardinale.
Există patru tipuri de reprezentări ale crucii în iconografie. „Crux quadrata”, sau crucea greacă, cu patru braţe egale. „Crux immissa”, adică crucea latină, unde partea verticală este mai lungă decât cea perpendiculară. „Commissa crux”, este crucea sub forma literei greceşti „tau”. Mai este şi „crux decussata”, adică simbolul numărului 10 roman, sau cunoscută sub numele de crucea Sfântului Apostol Andrei. Abia după domnia lui Constantin cel Mare, a creştinizării sale şi a măsurilor luate în privinţa creştinilor, simbolul crucii a început să fie intens utilizat.
Creştinism
Sfânta cruce în creștinism este unul dintre cele mai iubite simboluri cu înţelesuri profunde. Pentru relaţia dintre creştin şi Dumnezeu, se spune că aceasta este altarul iubirii lui Dumnezeu. Sensul său special este dat şi de faptul că, în esenţă, este „Semnul Fiului Omului”, adică a lui Iisus Hristos. Acesta s-a jertfit pentru noi, arătându-şi marea sa dragoste.
Utilizarea semnului crucii a prins şi mai mare amploare, odată cu preocuparea Sfintei Împărătese Elena, pentru descoperirea Crucii de pe Golgota în jurul anului 327, având grijă să construiască acolo o biserică. Odată cu sfinţirea bisericii, episcopul Macarie, înălţând Crucea Domnului pe Amvon, s-a marcat astfel, Înălţărea Sfintei Cruci, care astăzi este sărbătorită la data de 14 septembrie.
Iubirea lui Dumnezeu revelată prin semnul crucii, conţine o iubire autentică şi atotcuprinzătoare. Este acea iubire care nu cere nimic, și oferă totul. Exact așa cum Domnul nostru Iisus Hristos, de bună voie, s-a jertfit din prea mare iubire pentru noi. Acea dragoste dumnezeiască dincolo de conştiinţa umană și care poate fi regăsită doar în braţele Domnului. Crucea reprezentă toate aceste virtuți. Ea este calea de legătură dintre noi şi divinitate, acea legătură sinceră, fără limite şi generoasă.
Cum ne purtăm crucea
„Şi chemând la Sine mulţimea, împreună cu ucenicii Săi, le-a zis: Oricine voieşte să vină după Mine să se lepede de sine, să-şi ia crucea si să-Mi urmeze Mie.” (Evanghelia după Marcu, 8:34). A-ţi purta crucea înseamnă de multe ori că asemenea lui Iisus, noi avem datoria de a ne purta singuri încercările. Totuşi, nu trebuie să privim aceasta ca pe un semn de durere.
Aveți mai jos câteva produse cu simbolul Cruce:
Nu trebuie să avem impresia că viaţa este un şir lung de suferinţă şi lecţii pe care suntem obligaţi să le trăim. Avem nevoie să înţelegem că în a-ţi purta crucea se ascunde o mare binecuvântare. Este acea binecuvântare de a-ţi asuma responsabilitatea propriei vieţi. În momentul în care nu te mai consideri o victimă a vieţii, îţi asumi responsabilitatea pentru ceea ce ţi se întâmplă.
Poţi schimba situaţia, cu nădejde în Dumnezeu și cu credinţa că mereu ni se dă atât cât putem duce. Iar dacă ni s-a dat o problemă, avem sigur şi metoda de a o rezolva.
Minunat articolul , îmi umple ochii , inima și sufletul de bucurie Dumnezeu sa va binecuvânteze ❤️