Sfântul Andrei, ocrotitorul României

Sfântul Andrei sau Andrei de Iarnă, Indrea, Ziua Lupului sau Moş Andrei, cum se mai numeşte ziua în calendarul popular, se sărbătoreşte de români la 30 Brumar. „Indrea, Undrea sau Andrei”, vine, cum scria G. Dem. Teodorescu, de la Sfântul Andrei. „Această lună fiind geroasă încât te înţeapă de parcă îţi bagă ace, andrele, cum se exprimă românul în limbaj familiar, focului îi vine să joace rolul principal”.

În noaptea de 29 spre 30 noiembrie, tinerii ungeau cu căţei de usturoi ferestrele si uşile caselor, numind-o „Noaptea strigoilor”. Aceşti strigoi „fac hore pe la răspântiile drumurilor, unde joacă cu străşnicie până la cântatul cocoşilor”. În această noapte se ascund meliţele, vasele se pun cu gura în jos, se păzesc vitele cu atenţie. În unele sate din Bacău, dimineaţa de 30 noiembrie se joacă „usturoiul” adus de fete şi păzit peste noapte de o bătrână, după care se împărţea la participanţi, fiind folosit la vindecarea unor boli sau farmece de dragoste.

Crucea Sfântului Andrei

Sfântul Apostol Andrei, cel dintâi chemat la apostolie, pe care Iisus l-a făcut „pescar de oameni”, este socotit crestinătorul dacilor. A predicat Evanghelia în Scytia Minor (teritoriul de azi al Dobrogei). A propovăduit creştinismul în zona Mării Negre, ducând vestea cea bună a învierii lui Hristos. A sfârșit ca martir, fiind răstignit la Patras, pe o cruce în formă de X cu capul în jos, denumită de atunci „Crucea Sfântului Andrei”.

Sub numele de Peştera Sfântului Andrei este cunoscută o mănăstire dobrogeană. Aceasta este situată în apropierea localităţii Ion Corvin din judeţul Constanţa. Este construită în jurul unei peşteri în care tradiţia populară susţine că a trăit şi a creştinat apostolul. Sărbătorirea Sfântului Andrei, în fiecare an, este un îndemn şi un memento la regăsirea unităţii Bisericii lui Hristos din primele secole creştine.

Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a proclamat ziua Sfântului Andrei, ocrotitorul României, ca „sărbătoare naţională din punct de vedere bisericesc”. S-a propus şi ca „sărbătoare naţională nelucrătoare împreună cu Ziua Naţională a României, 1 Decembrie”.

Obiceiuri şi tradiţii din moşi strămoşi

În calendarul popular, Ajunul Sfântului Andrei se mai numeşte „noaptea strigoilor”. Este noaptea înfricoşătoare când se adună lupii şi lupoaica zămisleşte puii pe care îi va face de Sfântul Gheorghe. Din bătrâni a rămas obiceiul ca în ajun, să nu se coasă, să nu se măture şi să fie aruncat gunoiul afară. Este bine să se dea bani cu împrumut ca să nu mănânce lupii vitele sau hoţii să fure bucatele de pe câmp.

Călătorii sunt ocrotiţi de sfântul Andrei ca la drum să nu-i atace şi să nu-i mănânce lupii. Femeilor le este interzis să se spele şi să se pieptene. Sarea este descântată, după care se pune într-un ştergar gros şi îngropată sub pragul uşii grajdului. Aceasta va fi dezgropată doar de Sfântul Gheorghe, când este amestecată cu tărâţe. Sarea se dă la vite ca acestea să fie ferite de farmece şi rele, să nu cadă pradă lupilor.

Descăntecul „Mușcătura de Lup”

Tot de atunci, ca să nu se ia mana vitelor, femeile presară mac în jurul lor, după cum merge soarele, descântând. Pe cornul din dreapta al boului se lipeşte o cruce de ceară. Uşile şi ferestrele se ung cu usturoi, făcând o cruce, ca strigoii să nu intre în casă. Pentru a fi iertat, trebuie să se dea de pomană săracilor. Pomana trebuie să fie descântată cu „muşcătură de lup”.

„Pleacă vâlhul la râu,/ Să bea apă:/ Pe cale,/ Pe cărare,/ Se întâlneşte cu N./ În cale: II mușcă,/ Și-l tulbură,/Păsărică,/ Furnică/ Se facu./ Pe bucean se sui,/ Buceanul s-aprinse,/Ploaia îl plouă/ Și-l stinse./ Maica Precista veni,/ Cu trei beţe de alun,/ Şi cu para de argint./ Să-i dea,/ În gură să bea,/ Leacul să-i dea./ Să rămâie N. Curat,/ Luminat,/ Ca aurul strecurat,/ cum Dumnezeu l-a lăsat”.

Noaptea Vampirilor și Morților Blestemați

Cea mai mare primejdie este a rosti în seara de ajun cuvântul „lup” pentru că imediat te puteai întâlni cu el. În această noapte ies strigoii din morminte, ei fiind după cum arată I.A. Condrea, fiinţe omeneşti. Aceștia sunt bărbaţi sau femei care vin pe lume cu o tichie sau o căiţă pe cap. Au şira spinării prelungită în formă de coadă nu prea lungă, acoperită cu păr.

Este noaptea oamenilor lup, noaptea vampirilor, zburătorilor şi morţilor blestemaţi să n-aibă odihnă. Se spune că strigoii îi atacă pe cei care nu mănâncă usturoi, le sug energia sângelui şi le mănâncă puterea inimii. Victimele, după moarte, devin şi ele strigoi.

Cum arată un strigoi în tradiţia populară

Ziua, strigoii sunt oameni obişnuiţi, dar după miezul nopţii, după ce adorm, sufletele lor părăsesc corpul care e mort. Acesta pleacă să se întâlnească cu alţi strigoi la răspântii pustii sau unde s-au sinucis oameni. Strigoii sunt “înalţi, cu ochi roşii, unghii lungi, corpul acoperit cu păr şi pot fi recunoscuţi de cei născuţi sâmbăta. La primul cântat al cocoşilor, strigoii intră din nou în pământ.

Soţiile strigoilor, strigoaicele, dansează numai în jurul clopotniţelor de la biserici, fiind dezbrăcate şi dezpletite. Deplasarea lor se face pe lopeţi sau vătraie şi după ce termină jocul se bat cu limbi de meliţat cânepa şi cu coase. Până la miezul nopţii, gospodinele trebuie să facă turta ciumei, iar vasele din casă se întorc cu gura în jos. Noaptea Sfântului Andrei, este propice pentru vrăji şi farmece.

Semne de Augur

Într-un vas cu apă se pun crengi de măr. Dacă înfloresc până la Anul Nou atunci va fi belşug şi noroc. Tot acum se toarnă 9 ceşti de apă într-o strachină aşezată sub icoane. A doua zi, se măsoară apa şi dacă va fi în plus cu măcar un strop va de noroc, iar de va scădea, va fi necaz. Fetele de măritat pun sub pernă 41 de boabe de grâu. Dacă noaptea visează că i s-au furat, este semn că se vor mărita anul ce va urma.